Despre Spovedanie

SFANTA TAINA A SPOVEDANIEI, DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM?

2009-09-22T06:21:00.000-07:00

Sfanta Taina a Spovedaniei, este momentul in care, intre preot, penitent si Dumnezeu se produce o minune, o mare lucrare tainica. Penitentul sau credinciosul se descarca de pacate cu toata cainta in fata preotului si Dumnezeu, fiind prezent in chip nevazut, il iarta si il dezleaga prin mainile preotului. Dupa ce penitentul si-a spus tot ce avea pe suflet, preotul ii pune mainile pe cap zicandu-i formula: „Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule (N), si sa-ti lase tie toate pacatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert, si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”. (Vezi Moliftelnic).

In timpul rostirii acestei formule preotul, avand mainile pe capul penitentului, produce impartasirea harului divin, un transfer de energie a Duhului Sfant. Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe adevaratul savarsitor al Tainelor este Mantuitorul Iisus Hristos, iar preotul este iconomul Tainelor Sfinte (I, Cor. 4,1). In cazul Spovedaniei, cel ce primeste marturisirea este Mantuitorul Iisus, iar preotul este doar un martor. Dupa cum citim in Randuielile Sfintei Marturisiri: „Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta... Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate imi vei spune mie”. Domnul Iisus Hristos Preotul, in virtutea harului primeste spovedania duhovniciei, imparta-seste harul iertarii pacatelor prin dezlegarea ce o face penitentului. Mariei Magdalena si-i iarta pacatele Asadar, Mantuitorul Iisus Hristos, fiind de fata la Taina Sfintei Spovedanii, datorita sincerit atii, caintei si zdrobirii de inima pentru tot raul ce 1-a facut, prin mainile preotului slujitor, il iarta pe cel ce sta in genunchi cu cainta. Deci, cu alte cuvinte, la Taina Sfintei Spovedanii se produc urmatoarele: penitentul se descarca de tot raul acumulat in timp, cu toata cainta; preotul il iarta si il dezleaga prin punerea mainilor, iar harul (energia) Duhului Sfant, in acel timp vine si se revarsa peste acel credincios. De aceea se si simte totdeauna o mare usurare si mangaiere dupa Spovedanie.

DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM?
Omul este prin fire o fiinta sociabila, deci nu poate trai singur. Tot asa de adevarat este faptul ca omul neputand trai singur, nu poate sa stea fara sa comunice cu cineva si, mai ales, sa se deschida
sufleteste aproapelui sau, sa-i spuna pasurile sale. Parca simti o usurare si-o descarcare cand gase sti pe cineva de incredere si i te dest ainuie sti. Durerile si ranile mele sufletesti i le spun lui, el le primeste si ma compatime ste. In acel moment, datorita compatimirii si iubirii persoanei careia m-am dest ainuit, simt o mare liniste si bucurie, simt ca cineva ma mai iubeste, ca nu am fost parasit definitiv; simt o revigorare sufleteasca. Este mare lucru ca in viat a noastra, sa ajungem „sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa ne intristam cu cei ce se intristeaza” (Romani 12, 15). Atunci cand vedem pe cineva ca sufera, sa intram in dialog cu el, sa-1 int arim prin vorbe bune, sa-i luam, cu alte cuvinte, din durerea lui, si sa ne-o insusim noi. Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar mai mult decat acestea este marturisirea in fata duhovnicului. Te destainui in fa ta prietenului, ii spui tot ce ai pe suflet, il doare si pe el, daca tine la tine; iti da, eventual, un sfat sau, mai mult, se roaga pentru tine. Insa, un prieten, oric at de apropiat ar fi, altceva nu are ce sa-ti mai ofere, nu are cu ce sa te mai ajute. Pana aici merge afectivitatea umana. Dar Dumnezeu, prin mila Sa fata de oameni, ne-a daruit un mare ajutor: Sfintele Taine si, in special, Taina Sfintei Spovedanii. La aceast a Sfant a Taina, credinciosul, in afara de faptul ca s-a dest ainuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeste in plus de la duhovnic dezlegarea si iertarea de acele pacate si mai ales primeste o mare putere de a invinge mai departe greutatile vie tii. Primeste energia harului Duhului Sfant prin punerea mainilor preotului. Numai preotul are aceasta imensa putere de a dezlega de pacate si de a impartasi harul Duhului Sfant ca intaritor in viata noastra.
Fara preot si puterea lui sfint itoare nu putem trai o viata crestina sau, daca o traim, suntem ofiliti duhovniceste; traim inconstienti, in irealitate si neadevar. Mantuitorul a spus „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Alta cale si adevar nu exista decat in Biserica Sa.
Puterea de a lega si a dezlega, Mantuitorul a dat-o numai Sfintilor Apostoli s i acestia la randul lor episcopilor si preotilor prin hirotonie, prin punerea mainilor pe cap: „Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri” (Mt. 18, 18; Ioan 20, 23).
Deci puterea de dezlegare a pacatelor o primim numai aici pe pamant si numai de la preoti. Cel mai groaznic lucru este ca cineva sa moara nespovedit, nedezlegat de pacate. Dincolo de mormant nu-l mai poate dezlega nimeni „nici chiar ingerii”. De aceea trebuie sa ne spovedim, sa ne descarcam sufleteste, sa alungam tot ce este negativ in fiinta noastra umana. Sa primim dezlegare si iertare de toate pacatele si relele ce le-am facut in viata. Sa primim pe Duhul Sfant, Cel care ne va calauzi in viata de dincolo.

SPOVEDANIA CONTRIBUIE LA VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC
Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formeaza un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic difera de la neam la neam. Dupa cum un arbore este sanatos si da nastere altor ramuri sanatoase, dezvoltandu-se foarte frumos, tot astfel se intampla si intr-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu si naste alte ramuri sanatoase si credincioase, dezvoltand foarte frumos, in mod normal, acel arbore genealogic. Observam la unii arbori cum incep sa le apara cate o ramura uscata, dupa aceea altele si altele, incet, incet, iar la un moment dat, observam ca o mare parte din acel arbore s-a uscat. Apoi, la scurt timp, el se usuca definitiv, deoarece nu l-a ingrijit nimeni.
Pacatul se transmite de la tata la fiu; ori, acel pacat netratat macina si roade in toti membrii familiei. O buna parte din acei oameni nu-si dau seama de acel lucru si se trezesc dupa ani si ani, dupa generatii peste generatii ca „li s-a cam pierdut neamul”, cum se spune in popor, adica pacatul mostenit in familie si netratat cu Tainele Bisericii a facut ravagii.
Dupa cum medicina recunoaste transmiterea caracterelor (genelor) de la tat a la copil, tot astfel religia recunoaste transmiterea pacatelor de la parinti la copii. Dumnezeu spune, inca din Vechiul Testament, ca pedepse ste pe copii pentru pacatele parintilor pana la al IV-lea neam (Iesire, Cap. 20,5). De aceea, cei ce sunt casatoriti si au copii, trebuie neaparat sa se spovedeasca, sa se curete de acele pacate pentru a nu se transmite copiilor lor. Sa aiba constiinta impacata ca fii lor nu sufera pentru pacatele parintesti. Observam cum foarte multi copii se nasc bolnavi. In cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorita pacatelor parintilor, care nu le-au spovedit si n-au primit dezlegare de ele. Un om pacatos care nu se spovedeste, nu tine randuielile bisericesti: post, rugaciune si il prinde sfarsitul vie tii in acea stare pacatoasa, este o ramura uscata la arborele genealogic al neamului sau. Fiecare membru al unei familii care nu se marturiseste este o ramura uscata din arborele genealogic al neamului sau. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este in special Sfanta Spovedanie deoarece aici sunt: curatirea, tratamentul si vindecarea.

CUM TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU A MERGE LA SFANTA SPOVEDANIE?

2009-09-22T05:57:00.000-07:00

CAND PUTEM SA NE SPOVEDIM?

Taina Sfintei Spovedanii nu este conditionata de timp sau de loc. Cand simte omul nevoia, atunci poate sa se spovedeasca. In general exist a in Biserica invatatura ca cel putin in cele patru posturi de peste an sa ne spovedim. De ce in cele patru posturi? Pentru ca atunci este timpul cel mai potrivit, omul t ine post si este pregatit pentru Spovedanie. Ne mai putem spovedi in diferite cazuri speciale:
- am avut un necaz mare sau altceva - tinem cateva zile de post (3-4) si ne spovedim, deoarece se poate intampla sa avem un necaz datorita pacatelor pe care le avem si nu le-am spovedit;
- ca nd avem un examen in viata, de asemenea sa ne spovedim si chiar sa ne impartasim cu Sfintele Taine inainte, pentru a primi putere, intelepciune si luminarea mintii;
- cand mergem la spital, la operatie sau tratament, de asemenea este recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie. S-a inta mplat si se inta mpla multor oameni ca atunci cand merg la operatie sa le fie ultimul drum in via ta. De aceea trebuie sa fim precauti s i in primul rand sa recomandam celor ce merg la operatii grele sa se spovedeasca neaparat si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. In aceste cazuri extreme este voie sa se impartaseasca orice om, indiferent de canon si de pacate:
- cand merge femeia gravida la spital pentru nastere, de
asemenea este foarte, foarte recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie, deoarece ajuta atat mamei, cat si pruncului pe care-l va naste;
- Spovedania mai este recomandata si atunci cand crestinul pleaca intr-o calatorie indelungata;
- Sfanta Spovedanie este fundamentala atunci cand doi tineri se casatoresc. De aici vin succesul sau insuccesul in casnicie. Daca doi tineri pasesc cu dreptul in casnicie, adica spovedindu-se curat, din copilarie, inainte de cununie si totodata se si impartasesc, va fi bine pentru viitorul lor. Acei ce nu se spovedesc inainte de cununie fac un mare pacat si se lipsesc de un mare dar de la Dumnezeu.

CINE SE POATE SPOVEDI?
In Biserica noastra Ortodoxa exista invatatura ca fiecare om, de la varsta de 7 ani, are pacate personale, si deci, trebuie sa se spovedeasca. Unii se intreaba: ce pacate poate sa aiba un copil? La aceast a intrebare noi raspundem: daca injura de mic si nu este oprit, ce va face cand va fi mare? Sau daca fura lucruri marunte (pare un fapt marunt, dar furtul in sine este o fapta grava) si nu este oprit si mustrat la timp, cand va fi mare poate fi prea tarziu etc. Copiii primesc cea mai puternica educatie la Sfanta Spovedanie si, in plus, lucreaza Duhul Sfant peste ei prin aceasta Taina. O multime de crestini cad in eroarea satanei care-i sfatuieste sa se spovedeasca la batranete. Pe de o parte ei zic ca nu au pacate, iar pe de alt a parte diavolul ii face sa le fie rusine sa se spovedeasca. Si asa trec prin toat a viata fara a se spovedi. Unii ajung sa fie spovediti, altii nu mai apuca. Cel mai groaznic lucru este sa moara cineva nespovedit. Responsabilitatea unui asemenea pacat cade peste toti ai casei. Atunci cand avem pe cineva in familie: tata, mama, unchiul, matusa etc. care nu s-au spovedit niciodata, noi, ca buni crestini, avem obligatia de a-i indruma si sfatui pentru Sfanta Spovedanie. Daca ne dam toata silinta sa-i ajutam, si Dumnezeu ne va ajuta pe noi; insa daca nu ne dam silinta sa-i ajutam, pacatul acela se va rasfra nge peste noi.
Un alt pacat groaznic este a opri pe cineva sa se spovedeasca. Fiecare crestin ortodox botezat, de la 7 ani in sus, trebuie sa se spovedeasca pentru a primi dezlegare si iertare de pacate si pentru a primi harul Duhului Sfant. Nu se pot spovedi la Biserica Ortodoxa cei de alte credinte sau religii; numai daca vor trece de buna voie la Ortodoxie. De asemenea Spovedania este valabila si indispensabila chiar si mantuirii clericilor. Toti calugarii, preotii, episcopii trebuie sa se spovedeasca si ei unii altora pentru a primi dezlegare si iertare. Toti suntem oameni egali si toti trebuie sa ne spovedim „de la vladica la opinca”, de la cer setor pana la savanti sau conducatori de state. Cu sufletul toti suntem egali inaintea lui Dumnezeu.

UNDE TREBUIE SA NE SPOVEDIM?
Fiecare crestin apartine de o parohie si este normal ca fiecare sa mearga si sa se spovedeasca acolo, la parohia de care apartine. Insa Taina Sfintei Spovedanii impune o mare delicatete duhovniceasc a, pe care, din pacate, nu toti preotii o detin. Spovedania trebuie sa o faci dintr-o dragoste si un respect duhovnicesc deosebit fata de cineva. Nu ni se poate impune persoana la care trebuie sa ne spovedim, ci duhovnicul trebuie sa ni-l alegem singuri cu rugaciune, cum spunea parintele Rafail Noica raspunzand la intrebarea unuia care zicea: „Ce sa facem, ca nu avem duhovnic?”, „Sa ne rugam pentru a ne descoperi Dumnezeu duhovnicul! Sa ne nastem duhovnicul!”. Un preot, fiind suparat pe un credincios din parohia sa pentru ca merge sa se spovedeasca la o manastire si nu se spovedeste la el, l-a mustrat si i-a interzis sa nu mai mearga la manastire, zicandu-i: „Esti din turma mea, din parohia mea si Dumnezeu te va intreba la judecata daca te-ai t inut de turma”. Domnul Iisus Hristos si Sf. Nicodim: renasterea la Eu l-as intreba pe acel preot viata prin Duh are are in turma lui vreo 5 - 6.000 de suflete: ce a pastorit pana acum? Cate suflete din parohia lui a indreptat el catre Dumnezeu pana acum? Pe cati i-a facut crestini practicanti? Cati din acei mii de oameni merg la biserica datorita ostenelii lui? Acel om din parohia sa, s-a intors la Dumnezeu datorit a ma nastirii. In general oamenii care merg la manastiri fac cinste si preotului si parohiei respective. In definitiv, fiecare dintre noi crestinii putem sa ne spovedim unde simtim ca suntem pe drumul cel mai bun, unde simtim pace si liniste. Impa rtirea pe turme si pastori in veacul de dincolo va fi alta fata de cea de acum. Vor fi chiar si inversate valorile si responsabilit atile acestui veac. Bunul Dumnezeu sa ne faca si noua parte de mantuire.

CUM TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU A MERGE LA SFANTA SPOVEDANIE?
A tunci cand facem o Spovedanie generala la un preot, trebuie sa tinem 5-6 zile de post. In acele zile sa nu mancam carne, lapte, branza si oua. Sa facem cat mai multe metanii. Sa ne rugam cat mai mult si sa citim daca avem timp si din Psaltire. Sa ne impacam cu cei pe care i-am suparat sau ne-au suparat. Cu cateva zile inainte de Sfanta Spovedanie sa ne facem un examen al constiintei, sa citim dintr-un ghid de Spovedanie pacatele si cele pe care stim ca le-am facut sa le notam pe o hartie pentru a nu le uita (putem foarte bine folosi ghidul din aceasta carte).
In ziua in care mergem la Spovedanie sa citim rugaciunile inainte de Sfanta Spovedanie. Sa citim pacatele din ghidul de Spovedanie si sa le notam pe cele care le-am facut pe o hartie pentru a nu le uita. Cand nu ne impartasim si nu facem o Spovedanie generala, atunci putem sa ne spovedim fara post, numai sa avem pacatele notate pe hartie.

SPOVEDANIA NU TREBUIE FACUTA FORMAL
E xista o multime de oameni care nu sunt constienti de actul spovedaniei sau nu sunt sinceri si merg si ei de ochii lumii sau dintr-un reflex conditionat la preot sa se spovedeasca. Ajungand la preot nu spun mai nimic, nu au nici o cainta pentru greselile pe care le-au facut, nu realizeaza ca sunt in fata lui Dumnezeu si ca se petrece o Taina mare in acel moment. Acei oameni merg la Spovedanie dintr-un formalism si se spovedesc formal. Efectul este acelasi, deoarece se cunoaste ca atunci cand te ostenesti primesti un rezultat, pe loc sau mai tarziu. Iar daca nu te ostenesti real, ci te faci doar ca te ostenesti, cazi in pacatul vicleniei, sireteniei. Pe om poti sa-l inseli, insa pe Dumnezeu niciodata. De aceea, pentru cei care nu sunt sinceri si nu sunt dispus i pentru o Spovedanie cu cainta si cu sinceritate, este recomandabil, deci mai bine, sa nu se spovedeasca in acel moment. Spovedindu-se in acest fel, nu primesc nici iertare de la Dumnezeu si in plus pacatuiesc pentru acel formalism de ochii lumii. In asemenea situatie se gasesc chiar si acei crestini care merg la biserica regulat, insa fara nici o simtire duhovniceasca. Esenta Spovedaniei si efectul ei nu constau intr-o Spovedanie regulata si stereotipa, ci dimpotriva intr-o Spovedanie spontana iesit a din adancul inimii, cu mult a durere si parere de rau.

CE SE INTAMPLA CU OAMENII CARE MOR NESPOVEDITI?

2009-09-22T05:41:00.000-07:00

CE SE INTAMPLA CU OAMENII CARE MOR NESPOVEDITI?

Unul din marile ajutoare duhovnicesti dobandite de cei care parasesc viat a aceasta si merg in cea de dincolo este Sfanta Spovedanie. Si iarasi, o mare pierdere pentru cei ce parasesc aceasta viata si merg in cea de dincolo este lipsa Spovedaniei. Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus Sfint ilor Apostoli si prin acestia, la randul lor, pana azi, episcopilor si preotilor, ca „oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri” (Matei 18, 18). Legarea si dezlegarea o luam numai aici pe pamant. Dincolo vom suporta doar consecint ele. Niciodata nu putem sti sfarsitul vie tii noastre; de aceea este bine sa ne spovedim in fiecare an, in toate posturile. Iarasi, nu putem sti varsta la care via ta noastra se va sfar si. Foarte multi tineri mor nespovediti. E de la sine inteles ca cea mai mare tragedie pentru un om si pentru urma sii familiei sale este sa moara nespovedit. Ca e tanar sau ca e batran, este acelasi lucru pana la urma. Multi cad in eroarea de a zice ca se vor spovedi cand vor fi mai batrani. Niciodata nu putem stii sfarsitul viet ii sau daca ajungem ori nu la batranete. De aceea omul trebuie sa se spovedeasca de la 7 ani in sus, fiecare, in timpurile randuite de Biseric a sau cand simte nevoia de a se spovedi. Spovedania inseamna dezlegare, usurare. Tot timpul trebuie sa fim dezlegati si usurati de pacate prin Taina Spovedaniei. Toate pacatele nespovedite se transmit urmasilor celui decedat. Cei care mor nespovediti nu au parte, prin urmare, de acea mare dezlegare fundamentala pentru viata de dincolo. Ei trec dincolo nedezlegati, sunt legati in pacatele lor. Dincolo nu mai pot fi dezlegati de nimeni. Mantuirea unui crestin nu poate fi garantata fara Taina Sfintei Spovedanii.

SPOVEDANIA ESTE CHEIA RAIULUI

2009-09-22T05:30:00.000-07:00

SPOVEDANIA ESTE CHEIA RAIULUI

Pacatul primordial facut de Adam in Rai a adus o multime de suferinte pentru om si i n cele din urma alungarea lui din Rai. Mantuitorul Iisus Hristos este „Calea, Adevarul si Viata”. Cand spunem Iisus, spunem ca ne-a adus via ta prin Biserica intemeiata de El s i, mai ales, Sfintele Taine instituite de El.Taina pe care o putem folosi ca pe o cheie pentru a deschide usa inchisa si pazita a Raiului este Sfanta Spovedanie. Numai Sfanta Spovedanie ne poate curati si primeni pentru a intra in Rai. Cel ce se spovedeste continuu in viata si moare de asemenea spovedit, acela nadajduieste sa-si mantuiasca sufletul daca spovedania s-a savarsit cu toata sinceritatea si cu toata cainta, acela poseda Cheia Raiului si- si poate permite a intra. A te spovedi, inseamna a te smeri atat inaintea lui Dumnezeu in chip tainic, precum si inaintea preotului in chip vizibil. A te spovedi inseamna a-ti alunga tot egoismul din tine, a nu-ti mai apartine tie, a te dezveli de tot subiectivismul personal. Taina Sfintei Spovedanii impune cea mai mare smerenie, cea mai mare umilinta, cea mai mare cainta, cea mai puternica zdrobire de inima si parere de rau. Toate acestea inseamna a exprima starea sufleteasca ce inspira credinciosului nadejdea mantuirii sufletului sau, exprima cea mai mare virtute si este puterea de a dobandi Cheia Raiului.

IN SCAUNUL SPOVEDANIEI TOTI OAMENII, INDIFERENT DE RANGURI SOCIALE, DE PREGATIRE NTELECTUALA ETC., SUNT EGALI IN FATA LUI DUMNEZEU

Trebuie sa fim foarte constienti, ca inaintea lui Dumnezeu toti oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toti avem un suflet spiritual. Deosebirea in aceasta lume consta in trup, in ranguri sociale, in pregatirea intelectuala, in gandire etc. O data ce sfarsim aceasta viata, dincolo vom fi egali. In scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umana! Aceeasi stare de penitenta si de cainta o poate trai, in acelasi timp, atat un cersetor sau un taran simplu, cat si un savant sau un mare dregator. Aici, la Spovedanie vedem ca toti oamenii suntem fii ai Aceluiasi Tata. La o asemenea mare intelepciune trebuie sa ajungem pentru a intelege realitatea adevarata a lucrurilor. Vom fi mari atunci cand ne vom da seama ca suntem mici si invers

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE

2009-09-22T05:12:00.000-07:00

CHIAR DACA NU AVEM UN DUHOVNIC ISCUSIT DE NE VOM RUGA, VOM AFLA ADEVARUL

Cum toti oamenii au posibilitatea de a intra la mari duhovnici sau, mai mult, de a se spovedi la ei. Insa totul depinde de penitent. Daca avem o mare nelamurire in viata, nu stim ce sa facem, nu avem pe cine sa intrebam, atunci trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu din toata inima noastra si sazicem: „Doamne pune cuvant in gura duhovnicului meu pentru a-mi spune ce sa fac”. Si asa, daca ne rugam din toat a inima, datorita credintei noastre, Dumnezeu ne poate spune lucruri mari, chiar si prin gura unui pacatos de duhovnic. Atunci cand suntem in genunchi inaintea duhovnicului la Spovedanie sa ne inchipuim ca suntem inaintea lui Dumnezeu si sa ne daruim total, sa ne imaginam ca Dumnezeu este prezent, de fata, vede si aude tot. Deci foarte mult face rugaciunea dinainte de Spovedanie pentru ca aceasta sa aiba un efect bine facator.

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE
De preferat este ca duhovnicul sa fie bun. Daca nu-l putem gasi bun, sa ne spovedim la el asa cum este! Insa atunci cand te spovedesti, sa te rogi inaintea lui Dumnezeu ca sa puna in gura si in mintea duhovnicului raspunsul la ceea ce te framanta. Deci rugaciunea aceasta pentru duhovnic, inainte de Spovedanie, este foarte importanta. Nu trebuie sa astepti un raspuns sau un sfat de la duhovnic si sa stai cu mainile in sold, ci trebuie, in primul rand, sa-l ajuti pentru a te putea ajuta. Sa te rogi zicand: „Doamne pune in mintea si in gura duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos”.
Daca ai ceva de intrebat pe duhovnic, intai sa te rogi lui Dumnezeu sa-i puna in minte raspunsul. Daca nu te rogi, poti primi un raspuns mai mult omenesc. Acel raspuns obiectiv, divin si folositor vine doar datorita starii sufletesti a penitentului.

SPOVEDANIA PRODUCE REGENERAREA SPIRITUALA A SUFLETULUI

2009-09-22T05:07:00.000-07:00

Prin Credinta in Dumnezeu, putem fi tamaduiti de bolile trupesti.

SPOVEDANIA PRODUCE REGENERAREA SPIRITUALA A SUFLETULUI CARE, LA RANDU-I, CONTRIBUIE SI LA CEA A TRUPULUI

Omul, cu cat inainteaza in varsta, vrand-nevrand, face multe pacate mai ales daca nu se spovedeste. Aceste pacate se depun pe sticla sufletului atat de mult incat, la un moment dat, nu mai poti privi deloc prin acea sticla; sufletul credinciosului nu mai este deloc transparent pentru cele duhovnicesti. Si dupa cum un geam al casei, atunci cand se murdareste foarte tare, nemaifiind deloc transparent, trebuie sa fie curatat cu un burete pentru a-i da din nou transparenta si curatenie, tot asa se intampla si cu sufletul nostru. Numai preotul poate spala acel geam al sufletului, deoarece el are mijloacele duhovnicesti, adica buretele si solutia care-1 curata si ii dau din nou transparenta si curatenia initiala. Daca facem periodic acea igienizare si curatire a sufletului prin Taina Spovedaniei putem avea garantata si sanatatea trupului. De cele mai multe ori bolile trupesti sunt cauzate de bolile sufletesti netratate si necuratate; „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi am venit sa-i chem la pocainta” (Marcu, 2, 17).
Spovedania cat mai deasa produce igienizarea sufleteasca. Aceasta ii garanteaza sanatate, transparenta si cur atenie. Toate acestea contribuie la pastrarea sanatatii, la un echilibru intre viata sufleteasca si cea trupeasca, adica la armonizarea puterilor sufletesti si trupesti, atat de necesara in viata noastra.

SPOVEDANIA ESTE CEA MAI EFICIENTA TERAPIE SPIRITUALA

2009-09-22T02:32:00.000-07:00

SPOVEDANIA ESTE CEA MAI EFICIENTA TERAPIE SPIRITUALA
Pacatele facute de fiecare dintre noi murdaresc sufletul. Aceasta murdarie produce imbolnavirea spirituala care la randul ei se rasfra nge si asupra trupului. Imbolnavirea spirituala este mai periculoasa, mai penetrant a si mai nociva decat cea trupeasca pentru fiinta noastra umana. In cele mai multe cazuri boala trupeasca este urmarea bolii sufletesti, adica a pacatelor.
Cea mai eficienta terapie sufleteasca este Sfanta Spovedanie. In cadrul acestei Sfinte Taine, daca se face cu toata smerenia in Duhul Sfant, se int ampla efectiv o minune. Duhul Sfant, chemat de catre preot, vindeca si curata sufletul penitentului dandu-i frumusete si sanatate ingereasca. Aceasta frumusete si sanatate ingereasca a sufletului se exteriorizeaza si in cea a trupului. Sufletul fiind vesnic, lui trebuie sa-i acordam o atentie maxima in viata, pe el trebuie sa-l primenim cel mai mult. Toata lumea, constient sau mai putin constient, se ingrijeste de trup aplicandu-i fel de fel de terapii, insa sufletului, care-i vesnic, din pacate, nu i se acorda terapiile necesare sanatatii vesnice. Aici este cheia intelesului, intelepciune si intrezarire a realit atii divine.

TAINA SPOVEDANIEI ESTE UNA DIN CELE SAPTE SFINTE TAINE CARE SE REPETA DE CELE MAI MULTE ORI IN VIATA OMULUI, ATUNCI CAND EL SIMTE NEVOIA
Dumnezeu cunoscand firea noastra umana, slaba si indaratnica, a intemeiat in Crestinism Taina Sfintei Spovedanii. De fiecare data cand pacatuim si gresim, sa ne sculam, sa plangem si sa ne caim inaintea lui Dumnezeu. Aceast a Sfanta Taina care ne usureaza de fiecare data si ne da noi puteri, se poate repeta de cate ori este nevoie in viata. In primele secole, crestinii se marturiseau saptamanal, iar in manastiri calugarii is i marturiseau chiar si gandurile, rele sau bune, zilnic la duhovnic. Bineint eles ca astazi nu se mai poate in acest fel, insa este recomandabil, macar atunci cand vrea sa ia o hotarare in viata, orice crestin sa se marturiseasca si sa ceara sfat de la duhovnic.

A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE

2009-09-22T02:18:00.000-07:00

A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE, CI SI A INTREBA PE DUMNEZEU, PRIN DUHOVNIC, CE SA FACI

O multime de oameni socotesc ca atunci cand te spovedesti inseamna doar sa-ti spui pacatele si atat. Insa gresesc. Taina Spovedaniei, cum am mai amintit, implica pe duhovnic, pe Dumnezeu si pe penitent. Ori, aceast a treime de persoane, implicata in lucrarea de ridicare a omului, se poate
compara cu un laborator duhovnicesc a carui menire este redarea sanatatii sufletesti a celui in cauza. Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalitatii umane, pentru intelepciune si pentru o traire in realitate. Atunci cand mergem la Spovedanie sa nu avem in minte ca spunem doar ce-am mai facut in ultimul timp, cu mai mult a sau mai putina cainta, sau chiar dezvinovatin-du-ne total s i dand vina pe altcineva si atata doar. Asa cum am mai spus, inainte de a merge la Spovedanie trebuie sa ne pregatim t inand post si rugandu-ne lui Dumnezeu sa ne transmita prin duhovnic sfaturile necesare vietii noastre. Putem gresi lasand doar pe duhovnic sa decida, fara a ne ruga si noi lui Dumnezeu. Deci Taina Spovedaniei implica: marturisirea pacatelor cu toata cainta; dorinta de indreptare; cererea, de iertare a pacatelor si intrebarea pusa lui Dumnezeu prin duhovnic: ce sa facem mai departe? Aceast a intrebare in duh este foarte importanta si putem, cu mila lui Dumnezeu, sa obtinem un raspuns de disciplinare a vietii. Daca Dumnezeu vede ca-L intrebam cu toata sinceritatea si caint a, nu numai ca ne da raspunsul adevarat, ci ne da si puterea pentru a-l realiza.

TAINA SPOVEDANIEI IMPACA CEL MAI BINE PE OM CU DUMNEZEU SI CU APROAPELE

2009-09-22T02:15:00.000-07:00

TAINA SPOVEDANIEI IMPACA CEL MAI BINE PE OM CU DUMNEZEU SI CU APROAPELE
Asa cum se cunoaste, pacatul produce despartirea omului de Dumnezeu. Virtutea si faptele bune
sunt placute de Dumnezeu; El iubeste foarte mult pe cel ce se osteneste a le face. Tot ceea ce este bun se realizeaza numai prin osteneala, iar ceea ce este rau, adic a pacat, se savarseste foarte usor de catre oricine. Omul fiind slab din fire si tot timpul inclinat mai mult spre r au decat spre bine, datorit a lipsei de credinta, cade foarte usor. Paraseste foarte usor pe Dumnezeu, si Dumnezeu, de asemenea, se departeaza de el. Cand savarsim un pacat il lovim pe Dumnezeu, suntem asemenea celor care-L bateau si-L rastigneau pe Cruce. Fiecare pacat este o palma data lui Dumnezeu. Insa atunci cand omul se spovedeste din toata inima si cu toata cainta, plange si ii cere lui Dumnezeu iertare din tot sufletul spovedindu-se inaintea duhovnicului, primeste iertare. Mai intai primim iertarea de la duhovnic prin mainile sale, dupa aceea trebuie sa simtim o liniste si o bucurie sufleteasca de impacare. Atunci este semnul ca Dumnezeu ne-a iertat! Totul depinde de starea noastra interioara. Bunul Dumnezeu tot timpul ne asteapta sa ne intoarcem la EL, sa ne caim pentru ce-am facut. El doreste foarte mult intoarcerea noastra, numai ca noi trebuie sa fim constienti de aceasta dorinta a lui Dumnezeu pentru binele nostru. Spunea cineva ca odata, facand un pacat foarte mare, s-a dus sa se spovedeasca la un duhovnic renumit. S-a rugat foarte mult inainte pentru duhovnic ca sa-1 gaseasca bine, sa-l spovedeasca, sa-l inteleaga si sa-l dezlege. Dupa spovedanie simtea ca parca zbura, plangea de bucurie, se simtea ca intr-o alta lume. Foarte mult conteaza deci, si pregatirea pentru Spovedanie: postul dinainte si rugaciunea, atat pentru iertarea pacatelor noastre, cat si pentru duhovnicul la care ne spovedim. Prin taina Spovedaniei, fiecare poate lua postura fiului risipitor, care se intoarce la Tatal cel Ceresc, pentru ai cere iertarea pacatelor. Spovedania facuta cu multa simtire duhovniceasc a ne impaca din nou cu Dumnezeu. Asa cum un copil, oricat de mult ar fi gresit, daca plange din toata inima inaintea parintilor sai, acestia vazandu-i sinceritatea cu care se caie ste il iarta din toata inima. Tot asa trebuie si noi sa luam pozitia unui copil care a facut greseli si plange cu toata inima catre parintii sai cerandu-le iertare si impacare.

UNII SOCOTESC CA SPOVEDANIA TREBUIE SA O FACEM LA BATRANETE

2009-09-22T02:01:00.000-07:00

UNII SOCOTESC CA SPOVEDANIA TREBUIE SA O FACEM LA BATRANETE

O mare ispita diavoleasca ii paste pe unii oameni care, in necunostinta de cauza, comenteaza zicand ca Spovedania trebuie sa o faca la batranete. Este atata viclesug al diavolului in aceasta amanare care ne tine departe de harul iertarii, incat raspunsul trebuie dat fara intarziere:
I. In primul rand, nu putem sti daca fiecare dintre noi oamenii ajungem la o varsta inaintata. Cate morti premature nu se intampla?!
II. Chiar daca ajungem la batranete, nu putem stii daca vom reusi sa ne si spovedim. Pe de o parte din cauza mandriei, pe de alt a parte, datorit a obisnuintei rele, nu se stie daca omul ajuns la o varsta inaintata se poate roti la asemenea grade mari, asa incat sa faca o spovedanie curata, avand in vedere ca nu a mai facut-o niciodata. Cam ce semana m la tinerete, aceea culegem la batranete! In cele mai multe cazuri oamenii ajunsi in asemenea situatii sunt iremediabili. Foarte greu este sa indrepti un batran care a trait toata viat a lui departe de Dumnezeu si de poruncile Lui, departe de Biserica si de tot ceea ce este sfant. Numai mila lui Dumnezeu mai poate face minuni!
III. Cei casatoriti, cu familii, cu copii si nepoti, trebuie sa se gandeasca foarte serios la transmiterea pacatelor lor peste urma si. De ce sa sufere un copil pentru pacatele parintilor? Nu
poti sa stii cat traiesti, daca mai ai timp de Spovedanie si canon pentru pacate.
IV. A te spovedi inseamna a te curati de pacate si a te apropia de Dumnezeu. Ori, daca stai toata viata nespovedit si necuratit de pacate, de unde mai poti avea garantia curatirii de pacate, a iertarii si a apropierii de Dumnezeu? Cunoastem cum foarte multi sfinti din tinerete au trait aproape de Dumnezeu si, ajunsi la batranete, le era frica sa nu piarda pe Dumnezeu si mantuirea lor.
V. Pacatele le facem continuu. Chiar daca ne spovedim la tinerete, nu inseamna ca nu mai facem pacate. Dar ce sa mai vorbim de cei ce nu s-au spovedit niciodata in viata?! Este greu sa intretii o haina curata permanent, sa o speli de fiecare data de cea mai mica murdarie. Dar, ce sa mai spunem daca nu ti-ai spalat haina toata viata?! Se mai poate spala? Sau, daca reusesti s-o speli, se mai poate garanta portul ei pe mai departe? Se risca o degradare totala. Ideal este curatarea ei periodica, fapt care-i garanteaza viata lunga. Asa este si cu Spovedania periodica, adica curatarea periodica a sufletului; acest lucru it i poate garanta titlul de cetatean al raiului, casnic al lui Dumnezeu si prieten al sfintilor.
VI. Atunci cand un parinte intr-o familie nu se spovedeste, nu merge la biserica, nu are habar de Tainele bisericii, cum poate da el o educatie sanatoasa copilului sau? Ce exemplu poate lua copilul de la el, decat numai rau. Nu trebuie sa ne miram de apucaturile rele ale copiilor ce nu au primit o educatie religioasa in casa.
VII. Pentru a avea o casnicie cat mai sanatoasa, cei doi tineri care se casatoresc, daca nu se vor spovedi continuu, nu vor avea decat de pierdut. Fidelitatea conjugala se pastreaza, cel mai bine si sigur in viata, atunci cand ambii sot i se spovedesc periodic. Ignorarea Spovedaniei in casnicie aduce certuri, betii, desfranari, batai, despartiri, crime, avorturi etc.
VIII. Tot timpul in viata, indiferent de varsta, tanar sau batran, atunci cand se spovedeste, pe langa iertarea de pacate, prime ste noi forte de la Duhul Sfant pentru infruntarea raului.
IX. Indiferent de varst a, atunci cand ne spovedim trebuie sa cerem sfaturi pentru viata: „intelepciunea sta intru sfat mult” spune Sfanta Scriptura sau „Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca" spun Sfintii Parinti in Paternic. Tot timpul in viata sa nu facem nimic fara sfatul duhovnicului. Daca intrebam intru smerenie avem protectia Duhului Sfant. Cu alte cuvinte, a te spovedi tot timpul in viata inseamna smerenie, inseamna constientizarea nimicnicieinoastre omenesti, inseamna crestere in virtuti, inseamna apropiere de Dumnezeu, inseamna mantuirea sufletului.

TAINA SPOVEDANIEI ESTE NUMITA SI „AL DOILEA BOTEZ”

2009-09-22T01:44:00.000-07:00

TAINA SPOVEDANIEI ESTE NUMITA SI „AL DOILEA BOTEZ”

Asa cum la Sfantul Botez se iarta toate pacatele savarsite pana atunci de fiecare ins si insusi pacatul stramosesc, transmis din neam in neam pana azi, tot astfel se intampla la Sfanta Spovedanie. Majoritatea sectantilor, care au parasit Biserica lui Hristos autentica, socotesc ca Botezul trebuie savarsit numai la o varst a cat mai inaintat a pentru a li se ierta pacatele si a li se asigura mantuirea. Ei spun ca dupa Botez pot sa faca orice pentru ca, dupa parerea lor, au asigurata mantuirea daca s-au botezat in ritualul lor. Deci pe ei nu-i mai intereseaza pacatele dupa Botez. Insa Biserica Ortodoxa si Sfintii Parint i socotesc ca atunci cand te botezi ti se iarta,in primul rand, pacatul stramos esc pe care-l mostenesti si, in al doilea rand, ti se iarta toate pacatele facute personal pana atunci. La copiii mici, cand se boteaza, nu se mai pune problema pacatelor personale. Insa de la varsta de 7 ani in sus, fiecare ins are pacate personale. De aceea de la 7 ani toti trebuie sa ne spovedim, sa ne curatim de pacate, intocmai ca la Botez. Botezul nu se poate repeta, insa Dumnezeu a lasat Taina Sfintei Spovedanii pentru a ne curati macar de pacatele pe care le facem zilnic, cu voie sau fara de voie. De aceea la Spovedanie i se mai zice „al doilea Botez”.

FARA SFANTA SPOVEDANIE NU NE PUTEM IMPARTASI CU TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI

2009-09-22T01:37:00.000-07:00

FARA SFANTA SPOVEDANIE NU NE PUTEM IMPARTASI CU TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI

Atunci cand dorim sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, trebuie sa facem o pregatire in prealabil. Adica sa ne curatim de pacate prin Sfanta Spovedanie, sa facem o nevointa cat mai aspra cu cateva zile inainte, sa tinem cel putin 5-6 zile de post inainte, si in aceste zile sa ne rugam cat mai mult, sa facem metanii cat mai multe, sa ne impa cam cu toti cei pe care i-am suparat sau ne-au suparat si sa le cerem iertare. Cu alte cuvinte, nu putem sa ne impartasim fara Sfanta Spovedanie. Chiar si atunci cand se intampla ca un om sa cada bolnav la pat, daca si-a pierdut cunostinta si preotul nu poate sa se inteleaga cu el, sa vorbeasc a, sa-1 intrebe de pacate si sa-i raspunda, atunci nu are voie sa-l impartaseasca. Deci, daca nu poate sa-si marturiseasca pacatele, chiar daca este muribund, nu poate fi impartasit, mai ales daca nu s-a spovedit niciodata si nu-l cunoaste nici un preot din punct de vedere duhovnicesc; daca nu-si revine, moare ne impartasit. Face o mare greseala cel care, atunci cand se imbolnaveste, nu cheama mai intai un preot sa-l spovedeasca. Deoarece, daca este constient si-si spune pacatele, poate fi impartasit indiferent de pacate. Daca, insa trece in inconstienta si nu se poate dialoga cu el, nu poate fi impartasit. Numai copiii pana la 7 ani pot fi i mpartasiti fara Sfanta Spovedanie, deoarece, spun Sfintii Parinti, pana la acea varsta nu au constiinta binelui si a raului si astfel, faptele lor nu pot fi socotite pacate. De la 7 ani in sus nu are voie nimeni sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos fara a se spovedi.

IN TIMPUL SPOVEDANIEI DUHUL SFANT TRANSMITE ENERGIA SA PRIN MAINILE PREOTULUI

2009-09-22T01:31:00.000-07:00

IN TIMPUL SPOVEDANIEI DUHUL SFANT TRANSMITE ENERGIA SA PRIN MAINILE PREOTULUI ASUPRA PENITENTULUI

Constient de importanta acestei Taine, parintele Dumitru Staniloaie explica cum Duhul Sfant isi transmite energia Sa, harul Sau, asupra celui care se spovedeste, prin mainile preotului. Chiar multi preoti nu sunt constienti cat de mari sunt puterile pe care le detin si cata energie poseda prin Taina Preotiei. „Prin mana omului se scurg puteri spirituale asupra altui om, fie direct prin trup, fie prin alta materie. Caci trupul omenesc este constituit din simturi, in care spiritul si trupul sunt nedespartite. Cel ce transmite aceasta putere ce se scurge prin mana este subiectul care gandeste si voieste, adica un subiect cu o baza spirituala; puterea ce se scurge prin trupul celui ce actioneaza asupra altuia merge pana la spiritul celui din urma. Cei doi inta lnindu-se prin simtiri, se inta lnesc prin spirit. Dar puterea ce o transmite omul prin trupul sau nu e numai a spiritului si a trupului sau, ci si o putere cu mult mai mare, ce strabate prin ele. Este puterea Duhului Dumnezeiesc, cu care el se pune de acord si careia i se deschide prin credinta in ambianta Bisericii.... De aceea Taina se savarseste la int alnirea a doua subiecte umane deschise prin credinta Duhului Sfant, lucrator in ambianta Bisericii, inta lnire care se prelungeste si in atingerea trupeasc a directa intre ele sau prin mijlocirea unei materii. Nu materia, si nici cuvintele rostite sau gesturile savarsite, luate in ele insele, constituie Taina, ci ea se constituie in intalnirea in credinta a celor doua persoane in ambianta Bisericii plina de Duhul Sfant si in atingerea trupeasca intre cele doua persoane, o data cu marturisirea prin cuvinte a acestei credinte a lor: a uneia care savarseste Taina si a alteia care o primeste”.
(Pr. D. Sta niloaie, Dogmatica, vol. III, Editura Inst. Biblic al Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 1978, pag. 8)

SPOVEDANIA NU POATE FI INLOCUITA CU STIINTA PSIHOLOGIEI SI PSIHIATRIEI

2009-09-22T01:27:00.000-07:00

TAINA SFINTEI SPOVEDANII NU POATE FI INLOCUITA CU STIINTA PSIHOLOGIEI SI PSIHIATRIEI
O multime de oameni, cand au diferite probleme psihice, necazuri familiale, intamplari ciudate in viata, din cauza lipsei de cuno stinte religioase sau, mai mult, de practica religioasa apeleaza la un psiholog sau psihiatru in loc sa mearga la un duhovnic iscusit. Insa, asa cum se cunoaste, Psihologia si Psihiatria sunt doua stiinte ce dau raspunsuri cu explicatii fiziologice. Mai mult, s-a incercat in ultimele decenii a se dezvolta si alte stiinte, parapsihologia si psihotronica, care incearca sa dea explicatii ce depasesc fiziologicul insa, deja aici s-a trecut in extrema ocultismului satanic. Nici una din aceste stiinte nu poate inlocui Spovedania si duhovnicia. In cadrul Sfintei Spovedanii se patrunde pana in adancul sufletului, se opereaza si se scoate toata tumoarea canceroasa a pacatului. In stiintele mai sus mentionate nu se solicit a si nu se exploateaza decat ratiunea si constiinta, atat a penitentului, cat si a celui ce exploreaza. In acest sens marele teolog ortodox Mitropolitul Irineu Mihalcescu ne confirma spunand: „Stiinta psihopatologica si psihiatria inlocuiesc pana la un punct terapeutica duhovniceasca, prin examinarea constiintei. Ele nu izbutesc sa rezolve, insa, toate problemele psihice. Dezechilibrul psihic, unele nevroze nu-si au numai o explicatie fiziologica, ci si una moral-religioasa. Latura moral-religioasa este un domeniu pe care nu-l poate cerceta decat Biserica.
Eliminarea raului produs de necazurile zilnice nu se dobandeste decat printr-o dezvaluire sincera a tuturor starilor intime sufletesti. Aceasta incredere nu se poate acorda decat duhovnicului”.
(Dogmatica, Manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, Edit. Inst. Biblic, 1958)

LIPSA DUHOVNICILOR ISCUSITI IN CONTEMPORANEITATE

2009-09-22T01:24:00.000-07:00

LIPSA DUHOVNICILOR ISCUSITI IN CONTEMPORANEITATE
Evident, lipsa duhovnicilor buni si iscusiti exista in toata lumea. Inca din secolul V un mare Parinte spunea: „Dati-mi duhovnici buni si voi schimba fata pamantului”. Un preot duhovnic bun poate sa schimbe radical viata unui sat, a unui oras sau chiar a unei mari parti dintr-o tara. Totul depinde insa de iscusinta preotului, de vocatia sa, de intelegerea acestei mari si infrico satoare Taine a Preotiei. La noi in tara tavalugul comunist, in cei 50 de ani, a afectat direct si indirect viata Bisericii si implicit formarea duhovniceasca a preotilor. De unde se observa carentele acestei consecinte comuniste printre preotii contemporani. Este foarte greu si foarte dureros, insa nu trebuie sa disperam. Toti oamenii credinciosi fac parte din intregul Bisericii si fiecare poate avea un rol fundamental pentru curatirea, indreptarea si repararea eventualelor fisuri. Trebuie sa facem un front comun toti cei care suntem credincios i s i constienti de Adevarul credintei noastre si oriunde ne-am afla, sa-L punem pe Bunul Dumnezeu ca Luminatorul, Povatuitorul si Indrept atorul nostru. Este foarte greu sa avem un preot in parohie de care nu putem sa ne folosim, insa nu trebuie sa disperam. Cel mai mare lucru este sa-l ajutam prin rugaciunile noastre, deoarece astfel ne vom putea ajuta si pe noi. Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru preotul respectiv zicand: Doamne, lumineaza-l, intareste-l si povatuieste-l spre calea cea buna pe parintele nostru pentru a ne putea mantui impreuna. Daca cumva preotul respectiv nicicum nu se indreapta, toti oamenii acelei comunitati sa se roage pentru a le trimite Dumnezeu povatuitor si pastor bun. Daca se vor ruga din toata inima, este imposibil ca Dumnezeu sa nu le asculte rugaciunea si sa nu le trimita un duhovnic bun. Dupa aceea mai exist a si o alta explicatie. Nu mai sunt duhovnici buni, deoarece nici turma nu mai este credincioasa. Din lumea existent a ies preotii existenti. Dumnezeu ne trimite oameni povatuitori s i conducatori, dupa nivelul la care ne aflam. Un lucru este cert: ca acolo unde exista lume credincioasa, exista si preoti credinciosi. Singurul remediu este ca omenirea sa se roage lui Dumnezeu pentru a le da pastori buni spre pastorire. Judecarea, clevetirea si cartirea impotriva preotilor, nicidecum nu pot fi remedii; dimpotriva, nu fac decat sa mareasca raul, in loc sa-l micsoreze.

DESPRE SPOVEDANIA GENERALA

2009-09-22T00:56:00.000-07:00

ESTE ABSOLUT NECESAR CA CEL PUTIN O DATA IN VIATA SA FACEM O SPOVEDANIE GENERALA, DIN COPILARIE, LA UN DUHOVNIC BUN SI ISCUSIT

Datorita lipsei de duhovnici buni, cu experienta si cu frica de Dumnezeu, in aceasta societate contemporana tulbure, fiecare crestin trebuie sa se orienteze in viata si sa caute o luminita pentru a se calauzi in acest intuneric. Trebuie, cu toata fiinta noastra sa dorim, sa cautam si cu siguranta vom gasi lumina povatuitoare in viata. O astfel de lumina o gasim in Biserica lui Hristos, printre slujitorii sai devotati. Sunt putini, dar totusi mai sunt. Sa alergam si sa-i depistam in viata aceasta, sa ne destainuim lor, sa ne marturisim si sa le cerem sfat. In acest sens este absolut recomandabil ca cel putin o data in viata sa cautam un duhovnic bun si iscusit si sa ne spovedim din copilarie pana in momentul Spovedaniei.

TREI ISTORISIRI INFRICOSATOARE DESPRE UNELE FEMEI CE SI-AU ASCUNS UN PACAT GREU LA SPOVEDANIE

2009-09-22T00:42:00.000-07:00

TREI ISTORISIRI INFRICOSATOARE DESPRE UNELE FEMEI CE SI-AU ASCUNS UN PACAT GREU LA SPOVEDANIE MINTIND PE DUHOVNIC SI PE DUMNEZEU
Foarte multe persoane sunt posedate de diavolul indoielii si al minciunii chiar si la Sfanta Spovedanie. Este o absurditate sa te spovedesti si totusi sa-ti ascunzi unele pacate. Nu este de inteles de ce se mai spovedesc! In momentul i n care te spovedesti si ascunzi un pacat, este mai rau decat daca nu te-ai fi spovedit, deoarece aici faci, pe langa pacatele pe care le ai, si pe cel al minciunii si inca ce minciuna! Sa minti pe duhovnic si pe Dumnezeu! Se povesteste in cartea „Mantuirea pacatosilor” la cap. VII despre unele femei care in timpul Spovedaniei nu si-au spus tocmai pacatul cel mai mare. Dupa ce au murit, Dumnezeu a descoperit urmasilor ce mare pacat este acela al nesinceritatii unor oameni in scaunul Spovedaniei. O sa redam mai jos doua cazuri ale unor femei care au cazut in acest mare pacat.

ISTORISIREA INTAI
O femeie care a facut un pacat de moarte, nu a indraznit niciodata sa-l marturiseasca, de rusineasi uraciunea faptei. Insa a facut alte fapte bune: a dat milostenie, postea mult, priveghea, se ruga si se spovedea de toate celelalte pacate si se impartasea cu Sfintele Taine, socotind ca va afla mila lui Dumnezeu, ca sa-i ierte pacatul ascuns, pentru celelalte fapte bune. In sfarsit a cazut in grea boala si si-a marturisit toate pacatele, iar pe cel mare nu a indraznit, nenorocita, nici macar la moarte sa-1 marturiseasca, ci plangand s-a impartasit cu Dumnezeiestile Taine si apoi s-a sfarsit. Dupa multe zile, una din fiicele sale, rugandu-se in odaia ei, a simtit la un moment dat atata duhoare (miros urat), incat nu mai putea sa stea de multa imputiciune pe care o simtea. Uit andu-se intr-o parte si in alta a casei, ca sa inteleaga de unde vine atata duhoare, a vazut deasupra patului o umbra atat de urata si infricosatoare, incat nu a mai putut sta in picioare, si cazand jos, chema in rugaciune pe Stapanul Hristos si pe Maica Lui intr-ajutor. Atunci a venit glas de la acea umbra, zicand: „Nu te teme fiica, eu sunt nenorocita ta mama”. Din acel cuvant, tanara a luat indrazneala si sculadu-se i-a zis ei: „Cum este cu putinta, o mama mea, sa fii atat de urata si cu rea putoare mirositoare, tu care ai fost atat de imbunatatita si ai facut atata bine?” Iar maica sa i-a raspuns: „Adu-ti aminte ca ti-am spus odata ca am facut un pacat mare, de moarte si niciodata nu l-am spus la vreun duhovnic, pentru rusinea faptei mele. Deci, pentru acest pacat am fost osandita in munca cea ve snica, ca sa ma chinuiesc nesfarsit si nu mi-au folosit celelalte bunatati pe care le-am facut in toata viata mea”. Atunci a zis fiica catre dansa: „Dar acum pot eu sa-ti ajut cu ceva, sa platesc la preot pentru a face liturghie si alte multe milostenii, sa dau saracilor si sa ajut manastirile, ca doar sa poti dobandi iertare?” Iar ea a zis: „Nu mai este posibila pocainta in iad. Cand am avut vreme, nu m-am indreptat, in viata pamanteasca, cu putina osteneala, nepriceputa de mine, iar acum orice vei face pentru mine nu imi foloseste. Ca imediat ce m-am despartit de trup, m-au rapit viclenii diavoli si infatisandu-ma la Judecata lui Hristos. Acesta m-a privit cu cautatura infricosata si intorcand fata Sa de la mine, a zis cu glas tunator si infricosat: «Du-te de la Mine, blestemato, in gheena cea nesfarsita» si indata m-am aflat in fundul iadului. Asadar pentru mine nu mai este mila. Numai ca sa luati voi, cei vii, pilda, a slobozit Judecatorul Cel Drept sa ma arat tie astazi, pentru a propavadui tu la toti munca mea si sa vapaziti sa nu ajungeti sa patimit i ca si mine. Spune fratelui tau sa-si indrepte petrecerea sa si sa lasi si tu machiajurile, rujatul si celelalte impodobiri ale trupului femeiesc. Niciodata sa nu te impodobesti sau sa-ti infrumusetezi fata, ca multe si nenumarate femei numai pentru aceasta pricina s-au osandit in iad. Iar daca nu ma vei asculta, curand vei veni ca sa ma insotesti in acel loc intunecat si plin de intristare. Acestea ti le-am spus, ca sa nu creasca chinurile mele cand va voi vedea si pe voi chinuindu-va impreuna cu mine in gheena”. Acestea auzindu-le, tanara a intrebat-o si alte multe despre iad, iar ea a raspuns: „Numai atat am putut sa-ti spun si nu intreba mai multe”. Acestea zicand, s-a stins ca vantul si a ramas atata duhoare, ca numai putea nimeni sa intre in acea camera. Fata a fa cut in alt loc patul sau si a zacut bolnava multe zile, de frica si groaza acestei vedenii. Chemand pe duhovnicul ei cu numele Serafim, i-a povestit amanuntit cea mai sus zisa vedenie, pe care a povestit-o apoi in tot orasul s i a scris-o pe o carte a sa, ca sa o citeasca urmas ii si sa se pazeasca cu osardie, ca sa nu se pangareasca.
(Vezi „Mantuirea Pacatosilor" cap. VII)

ISTORISIREA A DOUA

2009-09-22T00:35:00.001-07:00

ISTORISIREA A DOUA
Intr-o alta cetate, era o femeie bogata si de foarte bun neam. Ea a facut un pacat foarte uracios si nu l-a spus la duhovnic, pentru rusinea faptei, ca sa nu-l afle si altcineva. Intr-o zi s-a intamplat ca un ieromonah, de la o manastire de departe, care mergea cu ucenicul sau sa se inchine la Sfantul Mormant din Ierusalim, a trecut pe acolo. Femeia vazandu-i in biserica la o sarbatoare mare, cand slujeau Sfanta Liturghie, si-a pus in mintea ei gandul, ca sa se spovedeasc a la el, fiindca era strain si nu o cunostea si astfel nu se putea rusina de el pentru pacatul ce-l avea pe suflet. Deci s-au dus intr-un colt al bisericii si a inceput sa-si spuna toate pacatele sale. Insa cand a vrut sa-si spuna si pacatul ei cel mai mare, pe care nu-l spusese la nici un duhovnic, i-a venit atata rusine din lucrare diavoleasca, incat a rosit si nu putea sa-l spuna. Dar ucenicul duhovnicului, om simplu si imbunatatit duhovniceste, st and deoparte in celalalt colt al bisericii, vedea in timpul Spovedaniei cum iese din gura femeii un sarpe la fiecare pacat marturisit, iar la urma a vazut un sarpe foarte mare care de trei ori a scos capul afara din gura ei, vrand sa iasa afara, insa s-a tras inapoi si n-a iesit. Dupa aceea a vazut ucenicul acela, cum si ceilalti serpi care iesisera mai inainte s-au intors inapoi s i au intrat din nou in femeie, fiindca nu a spus si celalalt pacat, care era cel mare. Deci acel mare pacat nespus, acel sarpe, a atras inapoi toate pacatele marturisite. Duhovnicul, la sfarsitul Spovedaniei, a dezlegat-o si a plecat impreuna cu ucenicul lui.
Pe drum ucenicul uimit i-a spus vedenia ce o vazuse el in timpul Spovedaniei. Atunci duhovnicul a inteles pricina vedeniei si s-a intors inapoi ca sa arate femeii vedenia si sa o indemne sa spuna si pacatul cel mare, sarpele cel mare pentru a-l scoate din ea. Ajungand la casa ei, au gasit-o moarta si plangand ei au facut rugaciune la Dumnezeu ca sa le descopere ce s-a int amplat cu sufletul ei. Si iata ca o vad pe dansa, in vedenie, sezand pe un infricosator balaur si alti doi s erpi o necajeau si o chinuiau cumplit. Atunci a zis catre dansii: „Eu sunt acea ticaloasa femeie care m-am marturisit ast azi si fiindca nu am spus un pacat pe care l-am facut, m-a dat Judecatorul sa ma omoare acest balaur si sa ma arda in focul cel vesnic, fiindca m-a asteptat atata vreme sa-l marturisesc; iar eu, nepriceputa, de rusine l-am ascuns. Si acum nu am nici o nadejde de mantuire, nenorocita de mine”. Acestea zicandu-le, s-a facut nevazuta.

(Vezi „Mantuirea pacatosilor” cap. VII)

ISTORISIREA A DOUA

2009-09-22T00:35:00.000-07:00

DESPRE AMANAREA POCAINTEI

2009-09-22T00:28:00.000-07:00

ISTORISIREA A TREIA , Amanarea pocaintei.
Intr-o carte veche, din Sfantul Munte, un duhovnic iscusit in povete a lasat inchisa intr-o intamplare invatatura aceasta: Un preot, cu frica lui Dumnezeu si grija pastoritilor sai, se ostenea zi de zi, prin toate mijloacele ce-i stateau in putinta, sa intoarca pe cei rataciti din calea pierzaniei si sa-i intareasca in cuvantul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, vedea cu durere ca ostenelile sale raman fara roada. Credincio sii sai lepadar a numai fatarnicia: incolo, putrezeau in aceleasi pacate, cum ii gasise. Zadarnica era slujba, zadarnice predicile, zadarnice sfaturile zilnice, zadarnice sfaturile date la spovedanie. Nimic nu-i clintea din noroiul pacatelor. Ce sa faca bietul preot? Cum sa-i indrepte? Caci se inflacara pentru lucrul lui Dumnezeu, stiindu-se chezas pentru sufletele lor, si se fra manta zi si noapte, cerand de la Dumnezeu sa-i arate pentru ce nu poate sa-i atraga la mantuire? Intr-o sambata seara, dupa vecernie, statea amarat pe-o piatra din gradina, covarsit de grija datoriei sale preotesti si mahnit amarnic de truda-i fara roada. Cum sta asa, pierdut in ganduri grele, iata ca Dumnezeu ii deschise ochii necajitului sau suflet, asupra unei vedenii infricosate: o gloata de arapi, negri ca taciunele, i se aratara ca un nor intunecat de duhuri necurate. Era un divan al diavolilor in frunte cu Satana, marele si incruntatul tartor al lor. Deodata, din mijlocul divanului un glas diavolesc zbiera de clocoti vazduhul:
- Voi, dracestilor gloate, sfatuiti-va, nascociti cu mintea voastra mestera in viclenii, si sa-mi spuneti: cum ati putea voi mai usor si mai sigur insela pe oameni, ca sa umplem cu ei imparatia beznei si pantecele flamand al iadului? La aceasta porunca a tartorului celui mare, gloatele intunecate ale incornoratilor, intrara in putoarea diavolestilor sfatuiri. Nu trecu mult si din multimea aprinsa de sfat ies i inaintea Satanei o capetenie, lucind ca pacura, si zise:
- Intunecimea ta, sa furisam in mintea oamenilor gandul dracesc ca nu este Dumnezeu; astfel, neavand de cine sa se teama, usor ne vor cadea in gheare, vor face numai ceea ce vrem noi s i vom umple iadul cu ei. Ascultandu-l, Satana chibzui si apoi raspunse:
- Cu minciuna asta prea putini vom putea prinde in undita: pentru ca lucrurile Celui de sus: cerul s i pamantul si toate cate le impodobesc marturisesc slava Lui s i toate dovedesc ca El este. Sa vie
altul, cu o nascocire mai vicleana. Atunci din gloatele intunericului, iesi o alt a capetenie incornorata si zise:
- Intunecimea ta, parerea mea e sa le spunem oamenilor ca, chiar daca ar fi Dumnezeu, dar dupa moarte nu este suflet si nu este judecata si, prin urmare, nici rasplata sau pedeapsa. Sa le spunem ca nici rai, nici iad si, prin urmare sunt slobozi sa manance, sa bea si sa-si faca toate poftele trupului si ale inimii, caci, ca maine vor muri s i dupa moarte nu mai e nimic si o sa le para rau ca nu si-au facut toate gusturile cat au fost in putere. Satana ii cumpani vorbele, apoi ii zise:
- Nici cu viclesugul acesta nu vom putea castiga prea multi: caci printre oameni sunt unii rasariti la minte, care stiu ca este Dumnezeu si ca in dreapta Lui st a rasplata sau pedeapsa dupa fapte. Si apoi multi stiu ca sufletul dainuieste si dupa moarte si va merge la judecata cea de pe urma, dupa cum ii invata Scripturile. Cu vicle sugul acesta ne pica si noua ceva in gheare, dar mare lucru nu.
Eu vreau oameni multi, ca nisipul marii, sa-i i nchid ca pe o turma de prosti in toate pesterile iadului! Racni Satana si tranti odata din copita asa de tare, ca toat a droaia dracilor sughita de groaza. Atunci din multime se rupse o alt a capetenie si, sprijinindu-se tantos in coada, duhni urmatoarea propunere:
- Prea intunecate jupane si tata al minciunii, laudata sa fie grija ta de-a umple iadul nostru cu prostii si destrabalatii pamantului! Am ascultat cu luare aminte viclesugurile tovarasilor nostri despre pierzarea oamenilor, asa de scumpa noua, tuturor dracilor tai si, vazand ca ele nu sunt pe placul intunecimii tale, am nascocit la randul meu un viclesug si mai mare: de ce sa nu laudam pe oameni pentru credinta in Dumnezeu, in nemurirea sufletului, in judecata de apoi si in rasplata dupa fapte? De ce sa nu le spunem si noi ca este un rai si un iad, care dainuiesc in veacul veacului? Dar, dupa ce le vom spune toate acestea - pe care ei le stiu prea bine-sa le soptim la ureche, o data, de doua ori, de mii de ori: „Nu va grabiti cu pocainta oameni buni! Mai e vreme destula! Traiti mai int ai dupa cum va vine pofta. Pocainta lasati-o mai la urma! Nu va grabiti!” Asculta ndu-1, ochii Satanei fulgerara de bucurie draceasca. El se ridic a trufas de pe jiltul de flacari ca smoala si, batand cu laba pe umeri pe diavolul care nascocise acest vicle sug, glasul lui tuna o data, de se cutremura tot intunericul iadului:
- Voi, duhuri puturoase ale imparatiei mele, ca gandul risipiti-va pe fata pamantului si, ca o otrava dulce, strecurati in urechile oamenilor soapta cu adevarat dupa numele nostru: „Nu va grabiti cu pocainta, oameni buni, nici cu spovedania cea adevarata. Mai e vreme destula: maine,poimaine, la batranete. Pana atunci, faceti-va datoria catre Dumnezeu si suflet numai asa, de ochii lumii. Vedeti-va mai intai de grijile pamantesti, asa ca si pana acum. Pentru pocainta adevarata mai aveti vreme, ca doar n-o sa muriti chiar maine”!. Si, la porunca Satanei, duhurile iadului se imprastiara cu iuteala gandului pe fata pamantului, sa amageasca pe zabavnicii oameni in minciuna pierzarii, cu amanarea pocaint ei pe maine, pe poimaine, la batranete... Vedenia se stinse, si preotul, trudit de soarta credinciosilor sai, intelese, in sfarsit, pricina zabavei lor de a se hotari sa se mantuiasca cu adevarat. De forma si de ochii lumii, ei isi indeplineau datoriile crestinesti, dar, vrajiti de soapta ademenitoare a viclenilor, gaseau ca sfaturile parintelui sunt bune mai mult pentru cei batrani. Cat despre ei insisi mai au vreme destula: maine, poimaine, la batranete... Iata sfatul de primejdie care-i incalceste pe oameni in rele si-i baga in toate necazurile si in tot intunericul, iar maine, poimaine, ca niste storsi de vlaga, nu mai sunt buni de nimic. Dumnezeu iarta nestiinta, dar viclenia ba. Iar omul cu socoteala vicleana e acela care-si da cu voia toata tineretea dracilor, ramanand ca lui Dumnezeu sa-I dea o batranete distrusa. Nu-i va fi zvarlita si batranetea laolalt a cu tineretea.

(vezi Ier. Arsenie Boca „Cararea imparatiei”, cap. III)

DESPRE PACAT IN GENERAL

2009-09-22T00:22:00.000-07:00

DESPRE PACAT IN GENERAL
Pacatul este o infidelitate si o nedreptate fa ta de Dumnezeu si semenii nostri. Pacatul a existat de cand este omenirea, exista si va exista cat va dura Pomenirea. Indiferent de civilizatie, stiinta sau tehnica, interiorul omului, cu pacatele sau virtutile lui, a ramas acelasi. Pacatul facut cu 5.000 de ani in urma este acelasi cu cel pe care-l facem noi oamenii azi. Religia, de-a lungul mileniilor, a avut rolul acesta de a-l disciplina pe om, de a-l feri de pacat. In aceleasi pacate poate cadea si un simplu cersetor sau un muncitor, ca si un savant sau mare demnitar. Pornirile spre a pacatui exista in acelasi fel la toti oamenii, datorit a alterarii fiintei umane in urma pacatului lui Adam. Deci, cu inclinatia spre pacat, se naste genealogic fiecare om muritor de pe acest pamant. Insa disciplinarea biologicului, schimbarea traiectoriei tentatiei, canalizarea energiei inmagazinate in fiinta noastra pot fi foarte usor controlate cu ajutorul harului Duhului Sfant din Sfintele Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Deci numai Biserica, prin Sfintele Taine, cu ajutorul preotului, poate salva omenirea. Nici o stiinta sau tehnica nu poate aduce moralitatea, dimpotriva contribuie foarte mult la departarea omului de Dumnezeu, de tot ceea ce este natural si firesc. Artificialul creat de om il orbeste, il duce intr-un automatism stereotip, il desfigureaza si il robotizeaza. Credint a in Dumnezeu tine de structura intima a persoanei umane, precum si de fondul moral ancestral, in virtutea caruia omul nazuie ste spre bine, dreptate etc., si cand le realizeaza are multumire, satisfactie de natura morala. Diavolul, care uraste pe om foarte mult, ii falsifica aceasta realitate si i l manevreaza cum vrea. Nici un om nu poate sa spuna ca nu stie ce este si ce nu este pacat. Fiecare avem constiint a morala, care nu este altceva decat glasul lui Dumnezeu in om s i care ne spune totdeauna cand facem un lucru daca e bine sau rau. Cel mai important este sa asculta m de aceasta constiinta morala si Dumnezeu ne va feri de pacat. Pacatul a avut urmari grave de la inceputul creatiei. Dupa ce Adam a pacatuit, Dumnezeu atat de mult s-a maniat pe el, incat pedeapsa s-a repercutat nu numai asupra lui ca om, ci si asupra Creatiei. Tot asa, pacatul facut azi de fiecare ins in parte se rasfrange nu numai asupra celui care l-a facut, ci si asupra familiei, casei, copiilor, gospodariei etc., deci are urmari grave asupra tuturor. De aceea vom expune succint pacatele cele mai mari, care se intalnesc zilnic, care cauzeaza fiintei umane, arborelui nostru genealogic si implicit naturii inconjuratoare.

PACATUL NECREDINTEI

2009-09-22T00:19:00.000-07:00

PACATUL NECREDINTEI

Foarte multi oameni, datorita unor mari necazuri pe care le au in viata si lipsei de experienta si practica bisericeasca, cad in necredinta sau, mai mult, unii chiar ajung la sinucidere. Pentru o persoana care nu crede in existenta lui Dumnezeu, viata nu are sens. Este foarte greu cand cineva exceleaza in aceast a atitudine de respingere a bunatatii divine. Sunt momente si momente in via ta. Ispita satanei i i impinge pe unii sa nu mai creada in Dumnezeu. Bine ar fi sa se intoarca, sa-i lumineze Dumnezeu si sa-si observe pacatul. Bunul Dumnezeu, in orice moment, ca un parinte asteapta sa ne intoarcem s i sa-i recunoastem paternitatea. Cei care imbatranesc in necredinta sunt de compatimit. Credinta este un reazem, un sprijin, o speranta, un ajutor efectiv pe care-l simti doar daca nu-i alterata simtirea, este un sens al vietii noastre pamantesti. Ce rost ar mai avea Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan XX, 29) viata noastra, ce rost ar mai avea ratiunea noastra care ne face sa fim stapanitori ai acestei lumi daca nu credem in Dumnezeu?! Necredinta in Dumnezeu este o autointunecare, o autoindobitocire. Animalul nu are minte, insa omul o are si nu o valorifica cum spune psalmistul David: „Omul, i n cinste fiind, n-a priceput si s-a alaturat dobitoaceler celor fara de minte” (Ps. 48, 12). Aceasta este dorinta lui sa se asemene animalelor celor care nu au minte. Toata viata trebuie sa luptam cu gandul ce ne vine referitor la necredinta in Dumnezeu si sa-1 alungam. La acest pacat al necredintei ajung cei ce nu au o educatie religioasa din copilarie, cei care nu au un exemplu de credinta in familie (parinti necredinciosi sau indiferenti), cei care nu au nici o tangenta cu Tainele Bisericii etc.

PACATUL MANDRIEI

2009-09-22T00:14:00.000-07:00

Pacatul mandriei nu poate fi vindecat decat de un duhovnic bun.

PACATUL MANDRIEI
Mandria este primul din cele sapte pacate capitale, dupa cum smerenia este cea mai mare virtute. Insa atat de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugator este acest pacat, incat pana si marii sfinti au fost ispititi de el. Nu este om pe fata pamantului care sa nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, pana la omul cel mai in varsta, de la cel mai simplu om, pana la cel mai invatat. Pacatul mandriei este autosupra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem mandri si facem acest pacat al mandriei atunci cand: ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, cand ne laudam in fa ta oamenilor pentru ce am facut, fara sa gandim ca Dumnezeu ne-a invrednicit sa le facem, cand ne suparam pe oricine si din orice motiv, cand ne facem publicitate pentru orice fapta buna, pe care poate nici n-am facut-o, cand ignoram si radem atat pe buna dreptate, cat si pe nedrept de cineva, cand invidiem si uram pe cineva care este mai bun decat noi, cand vorbim pe cineva de rau indiferent daca este adevarat sau nu, cand ne imbracam in diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi in centrul atentiei, cand spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui pacat este virtutea smereniei. Din acest pacat se nasc toate celelalte. Toat a viata trebuie sa luptam impotriva acestui pacat si sa fim constienti ca-i putem cadea prada in orice moment al vietii. Numai intelepciunea ne poate ajuta sa discernem acest pacat, sa sesizam aparitia lui in mintea noastra. Trebuie luptat din frageda tinerete impotriva acestui mare microb, pana nu produce „boli cronice” de netamaduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.

PACATUL PORTULUI INDECENT

2009-09-22T00:07:00.000-07:00

PACATUL PORTULUI INDECENT

Pacatul, obiceiul rau sau viciul pot deveni la un moment dat, in om, ca a doua natura, ca ceva firesc. Pentru a nu se ajunge la o asemenea decadenta morala, a nu se ajunge la starea cronica a bolii spirituale, trebuie neaparat sa cerem ajutorul lui Dumnezeu prin Taina Sfintei Spovedanii. Un mare pacat, cu o nocivitate morala deosebit de grava asupra oamenilor, este portul indecent. Spre exemplu, o femeie se imbraca cu o fusta foarte scurta, merge la servici sau pe strada. Pe orice barbat care se uit a involuntar la ea, diavolul desfranarii parca il electrocuteaza; o doreste in inima lui, pacatuieste in inima lui cu ea. Mantuitorul a spus ca: „daca vezi o femeie si o doresti in inima ta, ai si pacatuit cu ea”. Deci, efectiv se curveste sufleteste cu acea femeie. Intr-o zi acea femeie poate sa provoace involuntar si inconstient la pacat pe atatia barbati care o privesc in ziua respectiva... Deci ea poate sa faca zilnic zeci si sute de pacate. Prin portul ei indecent: rochie sau fusta scurta, transparenta, pantaloni stramti pe ea, in asa fel incat se observa forma corpului foarte clar etc., poate rani zilnic atatea suflete omenesti, atatia barbati carora nici prin cap nu le-ar fi trecut ca vor pacatui in acea zi. Ispita diavolului desfr anarii vine prin acea femeie. „Vai decel prin care vine ispita” zice Mantuitorul. Trebuie sa ne ferim cu toata fiinta noastra de a ispiti, de a rani pe cei care sunt apropiatii nostri. Un asemenea pacat se poate face si in familie, cand tata sau mama se poarta indecent prin casa fata de copii. Ei zic ca sunt mici copiii, insa diavolul nu doarme. Orice imagine indecenta li se intipa reste usor in minte. Mamele nu trebuie sa lase nici chiar fetitele mici sa se poarte indecent; inca de la acea varst a frageda trebuie sa le faca sa fie constiente de ceea ce inseamna acest pacat.

PACATUL BLESTEMULUI IN CASA

2009-09-22T00:01:00.000-07:00

PACATUL BLESTEMULUI IN CASA
Exista un obicei foarte rau la unii parinti de a-si blestema copiii atunci cand ii supara. Tot timpul le-am recomandat parintilor ca atunci cand copiii nu sunt cuminti, sa-i bata, insa niciodata sa nu-i blesteme. Deoarece blestemul, injur atura, cand sunt facute de parinte asupra copilului pe care l-a nascut, au urmari negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatal sau mama lui si parint ii respectivi nu s-au spovedit de acest pacat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din aceasta cauza pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri in viata peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele in casa, atat cand sunt rostite de parinti asupra copiilor, cat si invers, de copii asupra parintilor. Multi copii nu se casatoresc sau celor care se casatoresc nu le merge bine in casnicie din cauza blestemelor parintilor. Remediul cel mai eficient impotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facuta atat de parinti, cat si de copii; dupa aceea un rol foarte important il are citirea rugaciunii celei mari de dezlegare asupra intregii familii. Adica sa mearga impreuna, parint ii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugaciune de dezlegare. Foarte grav este cand parintii mor fara sa le fi citit in viata rugaciunea respectiva. Acele injuraturi si blesteme asupra copiilor lor, daca nu sunt dezlegate de catre preot, cand sunt in via ta parintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormant nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Sa ne ferim a rosti orice cuvant rau asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri in viata. De asemenea, copiii niciodata sa nu-si blesteme sau sa-si injure parintii care i-au nascut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar sa-si loveasca parintii, pe cei care i-au nascut. Spun Sfintii Parinti ca acelui copil care si-a lovit parintele, mana respectiva nu-i mai putrezeste. Este ceva infricosator! Pentru orice cuvant iesit din gura noastra vom da raspuns in ziua Judecatii, inaintea lui Dumnezeu.

PACATUL INJURATURILOR

2009-09-21T11:03:00.000-07:00

PACATUL INJURATURILOR
Asistam candva la un fapt deosebit de grav. Niste parinti foarte tineri se amuzau de copilasul lor care avea 4 ani, si pe care il invatasera sa dea diavolului, sa injure. Copilul vorbind gangav, cand injura parea atat de amuzant, incat producea rasete celor care-l ascultau. Cata iresponsabilitate la acei parinti! In loc sa-1 invete pe copil a se feri sa pomeneasca numele satanei, deoarece numele satanei este cel mai nociv nume, ei dimpotriva, indirect si involuntar, ii faceau cel mai mare rau Inima noastra trebuie sa devina pamant bun pentru a putea rodi in ea samanta credintei in Dumnezeu. copilului. De asemenea am observat acest obicei rau la foarte multi oameni: sa injure, sa dea diavolului orice lucru, sa dea diavolului casa, masa, animalele, copiii, hainele, gospodaria, tot ce le apare in fata. Dand diavolului pe cineva sau ceva, tu ii doresti raul. In loc sa zici sa fie al lui Dumnezeu lucrul respectiv, adica sa aiba parte de Dumnezeu, tu insuti il inchini satanei. O foarte mare iresponsabilitate exista la cei care injura si pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rau, o puternica doza de energie negativa , contine raul in sine, contine pe diavol care este izvorul raului. Or, cel care rosteste zilnic numele
diavolului nu face altceva decat sa-1 cheme pe satana in sufletul, in inima si mintea lui.
Trebuie sa alegem: ori chemam pe Dumnezeu zilnic prin rugaciune si prin pomenirea Numelui Sau, care este izvorul binelui, binele in sine si pozitivul prin excelenta, ori pe satana cu tot raul lui. Vom da raspuns in ziua Judecatii pentru fiecare cuvant pe care l-am rostit in viata (Matei 12,36).
Sa ne ferim in toata via ta noastra a spune cuvinte rele si dimpotriva , sa rostim cat mai multe cuvinte ziditoare de suflet dupa cuvantul Santului Pavel care spune: „Din gura noastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta” (Efes. 4, 29).

PACATUL NERESPECTARII ZILELOR DE ODIHNA

2009-09-21T10:58:00.000-07:00

PACATUL NERESPECTARII ZILELOR DE ODIHNA
Сunoastem din Sfanta Scriptura ca Dumnezeu le-a dat oamenilor, intre alte porunci si pe aceea a
muncii si a odihnei, dupa cuvantul care spune: „Lucreaza sase zile..., iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeul tau; sa nu faci in ziua aceea nici un lucru (Iesire 20, 9-10). Asadar le-a spus sa lucreze sase zile si in a saptea sa se odihneasca. Cu atat mai mult, in crestinism exista aceste zile de odihna: Duminica si Sarbatorile insemnate cu Cruce rosie din calendar. Cand se respecta aceste zile se produce un echilibru cosmic, biologic, ecologic, psihologic si mai ales duhovnicesc Cand nu se respecta aceste zile de odihna vine pedeapsa lui Dumnezeu peste acea familie. Unii lucreaza la camp, altii isi fac casa, alte gospodine isi fac curatenie, isi spala etc. Aceste pacate, o data facute, iar asi au efect asupra familiei respective. Vin certuri, necazuri, boli, batai, despartiri etc., fara ca oamenii respectivi sa-si dea seama de ce si de unde vin. Peste acei oameni care nu respecta zilele de odihna, vin mari necazuri. Ele vin atat peste ei, cat si peste copiii lor. Duminica si in Sarbatorile cu Cruce Rosie din calendar nu avem voie sa facem nici un lucru acasa. Femeile nu au voie sa spele, sa coasa, sa mature, barbat ii, nu au voie sa lucreze la camp sau altceva. In acele zile trebuie sa mergem la biserica pentru a asculta Sfanta Liturghie, sa ne odihnim, sa citim carti duhovnicesti, sa ne rugam etc.

PACATUL BETIEI

2009-09-21T10:52:00.000-07:00

PACATUL BETIEI

Unul din marile pacate ce macina omenirea din-totdeauna este pacatul betiei. La unii oameni acest pacat este incurabil, devine o patima de netamaduit. Se ajunge la o asemenea stare datorita lipsei de Spovedanie la timp, datorita lipsei de credinta, datorita lipsei de vointa sau datorita unor necazuri pe care omul nu poate sa le depaseasca si nu cere ajutorul Bisericii. Pentru a nu se ajunge la acest pacat se recomanda cele mai sus amintite: Spovedanie la timp, cumpatare inca din frageda copilarie, evitarea de anturaje, departarea de prieteni ce ne influenteaza la asemenea patima. Betia poate aduce cele mai mari rele asupra noastra ca persoane, asupra familiei noastre si asupra societatii in care traim. Betia aduce: certuri, scandaluri, batai, crime, despartiri, sinucideri, desfranari etc.

PACATUL APELARII LA VRAJITORII

2009-09-21T10:47:00.000-07:00

PACATUL APELARII LA VRAJITORII, FARMECE, DESCANTECE SI ALTE LUCRURI DIAVOLESTI, OCULTE IN SCOPUL DOBANDIRII UNUI AJUTOR

Trebuie sa fim constienti ca exist a cele doua realit ati: Dumnezeu si satana. Bunul Dumnezeu vrea sa ne mantuiasca, insa satana nu doreste mantuirea noastra si vrea sa ne ducem cu el in infernul cel vesnic. De aceea intinde fel de fel de curse omenirii pentru a prinde pe cat mai multi.
Intinde multe momeli printre care momeala aceasta a ocultismului, vrajitoriei, despre care se crede ca ar fi binefacatoare. Satana, fiind spirit, ia diferite infatisari, cunoaste tot trecutul vietii noastre, lucreaza prin oameni, prin animale si prin obiecte, are puterea de a distruge si aceasta o face servindu-se de oamenii inraiti, cu mintea pervertit a s i intunecata de patimi.
Oamenii vrajitori, spun Sfintii Parinti, vor fi cel mai aspru pedepsiti de Dumnezeu, deoarece ei, constienti fiind, se leapada de Dumnezeu inca din aceasta viata, de buna voie chiar. Dumnezeul lor devine satana; lui i se inchina toata via ta, lui ii slujesc, lui ii aduc jertfe. Spunea candva un mare parinte, urmatoarea intamplare: pe cand era preot intr-o comuna din Moldova a venit sa se spovedeasca la el o vrajitoare cam de 60 de ani. Dupa ce si-a spus toate pacatele din copilarie, toate relele ce facuse oamenilor prin vrajitoriile ei, acel parinte i-a dat canonul necesar pentru ispasirea acestor pacate. Unul din canoane i-a fost acela de a nu se impartasi 7 ani de zile. Auzind acea femeie ca preotul nu-i da imp artasania, deoarece nu avea cum sa o poata impartasi din cauza pacatelor ei, a intrat diavolul deznadejdii in ea spunandu-i ca nu va mai trai atatia ani si va muri neimpartasita. Si biata femeie primind gandul acesta al deznadejdii de la satana, dupa ce a iesit de la spovedanie, parca a intrat un duh in ea; a inceput sa alerge atat de tare pe drum incat s-a izbit cu capul de o stanca si a murit pe loc. La inmormantare, bineinteles ca a fost chemat preotul ce o spovedise. El o cunostea foarte bine pentru ca tocmai o spovedise si si-a dat seama ca diavolul deznadejdii i-a facut un asemenea rau. Toata via ta saraca femeie slujise satanei si iata ca nu a lasat-o pana cand nu a luat-o la el. La inmormantare preotul a pus epitrahilul pe trupul ei in
sicriu, in momentul citirii dezlegarii mari. Pe cand citea acea dezlegare mare preotul a observat cum epitrahilul se lasa in sicriu. La sfarsitul rugaciunii, incredibil, trupul acelei femei vrajitoare disparuse. Toata lumea ramasese incremenita. In urma acestei intamplari preotul acela care avea o viata de sfintenie s-a rugat lui Dumnezeu cateva zile cu post sa-i descopere aceasta minune. Dumnezeu i-a descoperit ca satana si-a luat acea ucenic a a lui cu trupul ei pamantesc. Asa cum fiecare om in momentul incetarii din viata trece prin niste judecati ale lui Dumnezeu, asa a aratat ca vrajitorii sunt cei mai aspru pedepsiti. Ei de buna voie s-au lepadat de Dumnezeu si s-au inchinat diavolului; de aceea atunci cand mor ii ia cu trup cu tot, deci nu mai trec prin acele judecati. Este o mare greseala cand cineva apeleaza la vr ajitori pentru a li se indeplini o dorinta in casa. Se poate indeplini pe moment acea dorinta cu puterea satanei, insa nu are via ta lunga, nu poate avea un efect indelungat. Sunt cunoscute atatea cazuri cand unii parinti si-au casatorit copii cu ajutorul farmecelor. Totul a fost foarte bine pe moment, insa nu a durat mult timp si a venit inevitabila despartire. Trebuie sa fim constienti ca diavolul nu ne face nici un bine pentru via ta noastra. Tot binele savarsit prin vraji nu numai ca nu are viata lunga, ci si distruge totul. Trebuie sa ne ferim a merge la vrajitori ca si cum am pune mana pe foc.

PACATUL NERESPECTARII ZILELOR DE POST

2009-09-21T08:29:00.000-07:00

Pentru a trai viata in mod normal, fara abuzuri, fara ignorarea si incalcarea drepturilor membrilor societatii, omenirii i s-au impus tot timpul anumite legi morale, religioase, pentru disciplinare. In crestinism, pentru disciplinarea noastra sufleteasc a si trupeasca, avem lasat de catre Sfintii Parinti legea postului trupesc si sufletesc. Exist a cele patru posturi mari de peste an, cat si zilele de Miercuri si de Vineri. In aceste zile nu trebuie sa manc am lapte, branza, carne, oua pentru terapia trupeasca, ce la randul ei produce terapia sufleteasca, adica infra narea de la toate poftele pacatoase ce le putem face cu cele cinci simturi ale noastre. Postul mai are si un caracter de jertfa pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu. Adica in momentul in care ne infrana mai depunem un efort constient prin care noi oferim lui Dumnezeu, fiinta noastra intreaga, trupul si sufletul. Cand nu ne infrana m si nu pastram aceste reguli minime, cadem in stadiul animalit atii irationale. Acei oameni care nu postesc nici macar Miercurea si Vinerea, niciodata nu pot simti prezenta lui Dumnezeu, nu pot sa aiba bucurii duhovnicesti in viata, nu pot sa aiba ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne ajuta in via ta cand ii cerem ajutorul, dar numai daca reusim sa facem cat de cat un efort, pe masura puterilor noastre omenesti. Postul in familie aduce cele mai mari realizari: alunga ispitele, da intelegere si dragoste intre soti, izbaveste de dusmani, da intelepciune si luminare de minte celor care studiaza, indeparteaza vra jitoriile si toate duhurile satanei necurate din casa, izbave ste de patimi si boli, curata pacatele si ne damantuire. A tine Miercurea si Vinerea post in casa este o regula minima crestina. Daca nu o tinem pe aceasta, niciodata nu putem ajunge la lucruri mari duhovnicesti sau la o simtire crestina matura.

PACATUL NEEDUCARII COPIILOR

2009-09-21T07:58:00.000-07:00

PACATUL NEEDUCARII COPIILOR IN SPIRITUL RELIGIOS SI IN CREDINTA DE DUMNEZEU

O maxima responsabilitate pentru parinti este aceea de a insufla copiilor lor, inca din frageda copilarie, credinta in Dumnezeu. Cel mai productiv teren pentru sadirea credintei in Dumnezeu
este sufletul copilului. Daca nu este educat copilul de mic sa creada in Dumnezeu, sa se roage lui Dumnezeu, sa se spovedeasca, sa mearga la biserica, sa se impartaseasca etc.,
cand creste mare este foarte greu sau devine imposibil. O multime de oameni se plang de copiii lor cand ajung mari, ca nu-i asculta, ca fac numai rele. Educatia religioasa este fundamentala pentru formarea personalitatii unui copil. Dupa cum ingrijesti de o planta sa creasca mare si sa
dea rod, tot asa trebuie sa ingrijim si de un copil pentru a da rod cat mai bogat mai tarziu.
Nu este suficienta in-grijirea trupeasca (imbracaminte si mancare), deoarece acestea nu-l formeaza si nu-l modeleaza in viata, ci mai importanta este ingrijirea sufleteasca, deoarece aceasta este vesnica, aceasta il innobileaza, ii da bunatate, dragoste, mila si toate virtutile.
Daca s-ar face o educatie religioasa atat in familie, cat si la scoala, omenirea ar avea mult de castigat: s-ar reduce suferinta siLasati copiii sa vina la mine pacatele din lume, s-ar crea un echilibru al universului, s-ar prelungi viata acestei lumi.
Ca parinte, cand educi un copil nu este suficient sa-i spui doar, ci trebuie sa faci impreuna cu el, sa te arati exemplu personal si viu. Sa ingenunchezi impreuna cu el in fa ta icoanei la rugaciune, sa-1 iei de mana si sa mergi la biserica, sa te feresti a vorbi orice cuvant rau, a face orice gest necontrolat, pentru ca el te copiaza intocmai.

PACATUL PORNOGRAFIEI

2009-09-21T07:51:00.000-07:00

O mare strategie psihologica a satanei pentru intinarea mintii, inimii, trupului si a intregii fiinte umane este pornografia. Acest pacat a luat proportii in ultimii ani, cum nu a fost de cand este omenirea. Imaginat ia are cea mai mare putere de penetrare asupra fiintei umane. O imagine, o fotografie cand o vezi t i se intipareste in minte si poate sa ne-o reaminteasca diavolul si peste zeci de ani de zile. Cand privesti mai ales la o fotografie pornografica sau la un film pornografic este cel mai nociv lucru pe care-1 poti face. Mai ales acei tineri care se spurca cu acele imagini, foarte greu si le vor putea alunga din minte sau poate chiar toata viata vor fi obsedati. Trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce privim, la ceea ce inmagazinam in sufletul nostru prin imagina tie. Nu trebuie sa existe niciodata curiozitate. Acestea sunt momelile psihologice ale satanei. Diavolul vrea sa intineze toate mintile oamenilor de la cei mai tineri, pana la cei mai in varsta. Pornografia este cea mai distructiva arma a satanei. Se observa la multi oameni cum poarta la ei sau in mas ini asemenea spurcaciuni de fotografii. Cum de nu le este rusine de copii sau cum de nu se tem ca pot indobitoci pe copiii lor, dandu-le prilejul sa se strice foarte usor. Ne intrebam cum poate un om sa gandeasca pozitiv, sa aiba mintea la Dumnezeu, cand el tot timpul are in fata asemenea imagini murdare pornografice. Parca a luat diavolul mintile cu totul unor asemenea oameni! Nu trebuie sa ne mai mire in aceste situatii raul care este in lume. Feriti mintile curate ale copiilor! Nu le spurcati! Ajutati-va ajutand pe acesti copii!

PACATUL AVORTULUI

2009-09-21T07:42:00.000-07:00

Pentru ce se casatoresc oamenii? Pentru a indeplini trei scopuri: sa inmulteasca neamul omenesc, sa se ajute reciproc, sa st arpeasca patimile desfranarii. Deci doi tineri cand se casatoresc, daca incalc a unul din cele trei scopuri, fac un mare pacat. Unul din cele trei scopuri care se incalca foarte des este cel al inmultirii oamenilor, al procrearii. Nu lasa mersul normal al vietii, ci isi programeaza cati copii sa faca, dupa bunul lor plac. Lasa un copil sau doi sa se nasca si restul ii arunca la canal. Cea mai oribila crima este avortul, cand mama isi omoara propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotriva nasc cati pui le da Dumnezeu si ii iubesc foarte mult. Toate pacatele se pot ierta, spun Sfint ii Parinti, dar pacatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu pretul unor osteneli, nevoint e, al unei pocaint e care pot

dura viata intreaga. Sangele acelui prunc nevinovat striga din pamant. Acei prunci avortati plang inaintea lui Dumnezeu si cer razbunarea sangelui varsat de mama. Cel mai mare bine pe care-1 pot i face in viata, ca om casatorit, este sa dai viata mai departe. Oricat ai posti, oricat te-ai ruga, oricat ai da de pomana, oricata nevointa ai face in viata, nu este mai mare lucru ca atunci cand dai viata unui om. Toti Sfint ii din ceruri cu toti ingerii si intregul cer se bucura cand se naste un copil. Singura mama Orice copil este un dar de la Dumnezeu, orice copil este o minune! Femeia trebuie sa il primeasca cum se cuvine: cu dragoste si smerenie. poate sa faca o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da nastere unei fiinte umane. Daca refuza a da nastere, a da viata, refuza ea insasi a avea viata vesnica. Majoritatea femeilor, foarte comod, justifica faptul ca nu nasc copii mai multi datorita contextului in care traiesc: ca nu au cu ce sa-i hraneasca si sa-i creasca. Insa aceasta este o mare cursa pe care le-o intinde satana. Trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu niciodata nu va da voie sa se nasca un copil fara a avea asigurata bucatica lui de paine.
Este un mers firesc si natural al lucrurilor sa se int ample asa. Atunci cand nu avem credinta in Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul. Atunci cand cineva avorteaza nu are credinta in Bunul Dumnezeu, in faptul ca El este deasupra si va ocroti acel copil; lipsind credinta in Dumnezeu se ajunge la pacatul pruncuciderii, adica al avortului.

PACATUL FURTULUI

2009-09-21T07:37:00.000-07:00

Cel care fura si introduce la el in casa lucrul furat, introduce blestemul lui Dumnezeu. Niciodata nu trebuie sa avem in casa un lucru furat. Trebuie ori sa se inapoieze lucrul in chip discret, la cel de la care s-a luat, ori sa se dea altei persoane. Omul care este pagubit blesteama pe cel care 1-a furat. Acel blestem va veni candva asupra celui care a furat. S-au intamplat multe cazuri cand s-au furat lucruri si s-au tinut in casa ori s-au folosit. Dupa un timp au venit peste hot boli foarte grele, pana la paralizie, ori au venit peste copii lui. Peste unii a adus diavolul certuri sau peste altii au venit diferite patimi. Nu s-au spovedit, nu au aruncat lucrul furat din casa lor si au venit peste ei mari pedepse de la Dumnezeu. Chiar daca nu vine imediat, va veni mai tarziu cand nici nu se asteapta omul sau daca nu vine pedeapsa peste cel care a furat, sigur va veni peste copiii lui. S-au intamplat cazuri cand cineva a furat de la un om sarac. Acel om a plans inaintea lui Dumnezeu si nu dupa mult timp a vazut minune, cum Dumnezeu i-a adus lucrul inapoi si l-a pedepsit pe cel care a furat. Niciodata sa nu ne bucuram de un lucru care nu-i al nostru, sa-l dam la altcineva daca ne-a parvenit in vreun fel sau altul.

PACATUL CURVIEI

2009-09-21T07:35:00.000-07:00

Pacatul curviei este cand cineva necasatorit se impreuneaza cu alt a persoana. Chiar si ginerele cu mireasa, inainte de a se cununa in biserica, nu au voie sa se impreune. Daca se impreuna, fac pacatul curviei. Mireasa, cand se imbraca in haina alba, simbolizeaza curatenia ei sufleteasca si trupeasca si deci daca s-a impreunat, chiar cu viitorul ei sot, si-a intinat acea haina alba s i nu mai are voie sa o imbrace. Atat baiatul, cat si fata, daca s-au impreunat cu alte persoane inainte de casatoria lor, au facut pacatul curviei. De asemenea femeile vaduve sau barbatii vaduvi, daca gresesc cu alte persoane, fac pacatul curviei.

PACATUL PRECURVIEI

2009-09-21T07:32:00.000-07:00

Pacatul precurviei este infidelitatea conjugala. Adica dupa ce s-a casatorit cineva si greseste cu alt a persoana face pacatul precurviei. Deci pacatul curviei il face cel necasatorit, iar pacatul precurviei il face cel care s-a cununat. Pacatul precurviei este mult mai greu decat al curviei, deoarece atunci cand cineva se casatoreste depune juramant inaintea lui Dumnezeu ca va pastra fidelitatea conjugala pana in mormant, adica nu va insela so tia niciodata sau sotia nu-1 va insela

pe sot niciodata. In momentul cand unul din soti cade in acest pacat de infidelitate, cade in pacatul precurviei. Pacatul curviei se pedepseste cu 7 ani oprire de la impartasanie, iar cel al precurviei cu 15 ani, deci dublu. Din cauza acestui pacat al precurviei se intampla toate relele in familie. Cand sotul, spre exemplu, a cazut in pacat cu alta femeie, s-a spurcat, cu alte cuvinte cu ea, dupa aceea se impreuna cu femeia lui, o spurca si pe femeia lui si implicit spurca toata casa.
Aceasta spurcaciune inseamna introducerea diavolilor in casa sa. Daca este constient de acest fapt grav, paraseste pacatul, nu il mai face, se spovedeste, face canonul randuit de preot si se caieste din toata inima lui. Atunci Dumnezeu il poate ierta si nu se mai rasfrange asupra familiei sale. Insa daca acea persoana nu incearca sa paraseasca pacatul, nu se spovedeste sau, mai grav, nici nu ia in seama gravitatea acestui pacat si continua sa-1 faca, urmarile catastrofale in familie sunt inevitabile.
O data ce barbatul se impreuna cu acea femeie straina se produce o legatura ilegala ce afecteaza legatura lui legala cu sotia sa. Iubirea nu poate fi manifestata la doua persoane in acelasi grad.
Cu siguranta iubirea de sotie se diminueaza si trece pe locul secundar; daca se continua asa poate sa se stinga definitiv dragostea sotului fa ta de sotie. De aici incolo apar marile
probleme. Apar certurile, apare gelozia, apar invidia, ura, bataile, iar daca se continua mai mult timp se ajunge pana la despartire. Iata ce poate face precurvia! Femeile foarte usor cad in aceasta plasa atunci cand au serviciu si pleaca de acasa. Locul femeii este acasa.
Un alt mare pacat al precurviei este impreunarea intre rude. Este atunci cand cineva pacatuie ste cu o ruda: verisor, unchi, nasi sau, mai grav, incestul, cand parintii pacatuiesc cu proprii lor copii. Iar altul din cele mai grave pacate ale precurviei este perversitatea sexuala. Acest pacat poate fi facut de catre soti in mod anormal si nenatural, in chip animalic si demonic sau, mai grav, cand se face intre persoane de acelasi sex. Aceste pacate facute de oameni depasesc chiar si animalele. Aceste pacate aduc foc din cer peste omenire, asemenea celor doua cetati Sodoma si Gomora din Vechiul Testament, care1 au fost arse cu focul coborat din cer din pricina acestor pacate.

SFAT PENTRU COPII SI TINERET

2009-09-21T06:28:00.000-07:00

Biserica Ortodoxa ne invata ca de la varsta de 7 ani fiecare dintre noi avem pacate personale. Pacatele sunt mizeria ce se aduna pe sufletul nostru. Sufletul nostru trebuie sa fie curat, tot asa cum este un geam, o sticla cand privesti prin ea. Pacatele se depun pe geamul sufletului nostru, asa cum se depun praful si murdaria pe o sticla, incat nu mai poti sa privesti prin ea. Trebuie sa iei o carpa si sa o cureti. Dupa ce ai curatat-o poti din nou sa te uiti prin ea. Asa este si sufletul nostru; atunci cand pacatuim depunem praf si mizerie pe sufletul nostru. Daca ne spovedim curatim sufletul. Daca nu ne spovedim, sufletul devine din ce in ce mai murdar, pana cand se intuneca si nu mai patrunde prin el lumina spirituala. De aceea trebuie sa ne spovedim din toata inima, sa ne caim de ceea ce am facut si sa incercam sa nu mai facem greseli pentru

a fi mereu curati. Daca ne vom spovedi sincer, Dumnezeu ne va lumina ca sa invatam cat mai bine la scoala, ne va feri de boli. Va ajuta si parintilor no stri pentru rugaciunile noastre. Spovedania ne va da multa intelepciune, care este foarte necesara in viata. Inainte de a merge la Spovedanie sa tinem cateva zile de post (2-3) pentru a ne putea si impartasi. In aceste zile sa lua m urmatorul ghid de Spovedanie, sa citim urmatoarele pacate si pe cele pe care credem ca le-am facut, sa le scriem pe o hartie, asa incat sa nu le uitam cand mergem la parintele duhovnic pentru a ne spovedi; si zicem asa: „Marturisesc Domnului nostru, Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici, tuturor Sfintilor Sai, Sfantului inger, pazitorul vietii mele si Sfintiei voastre, parintele meu duhovnic, toate pacatele mele cele mari de la ultima Spovedanie pana azi” (si incepi sa
spui pacatele sau sa le citesti de pe hartie).
† Nu am invatat rugaciunile pe de rost: inger, ingerasul
meu, Tatal nostru si altele.
† Nu am spus rugaciunea inainte si dupa masa.
† Nu am spus rugaciunea cand m-am culcat si cand m-am sculat.
† Nu m-am rugat inainte de a-mi face temele si inainte de a merge la scoala pentru a-mi lumina Dumnezeu mintea ca sa pot invat a bine.
† Nu i-am multumit lui Dumnezeu cand mi-a luminat mintea de am invatat si am luat note bune.
† Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru parintii mei sa-i fereasca de rele si sa le ajute in viata.
† Nu am ascultat de parintii mei si i-am suparat.
† Am mintit pe invatatori si profesori la scoala.
† Am mintit parintii si fratii.
† Nu am tinut post Miercurea si Vinerea.
† Am mancat dulciuri Miercurea si Vinerea, fara sa ma uit la ele daca sunt de post sau nu.
† Am copiat la scoala.
† M-am mandrit si m-am dat mare inaintea colegilor la scoala ca am haine frumoase si ca am bani.
† Cand mi-a cerut un coleg sa-i dau un obiect, nu i 1-am dat din zgarcenie.
† Cand mancam la scoala pachetelul meu, am observat ca un coleg nu avea mancare la el pentru ca parintii lui erau saraci si nu aveau ce sa-i dea. Eu nu m-am milostivit de el si nu i-am dat nimic, suparandu-L pe Dumnezeu prin aceasta, ca sunt zgarcit.
† Am batut niste colegi de-ai mei la scoala, desi erau nevinovati.
† Am scuipat pe cineva.
† Am injurat de lucruri sfinte.
† Am injurat un coleg de tata si de mama.
† Am dat diavolului.
† Am furat un obiect de la un coleg de la scoala si l-am dus
acasa.
† Am furat bani de la parinti si nu le-am spus.
† Am furat niste lucruri de acasa fara sa stie parintii mei.
† M-am uitat la reviste si la poze pornografice spurcandu-mi vederea.
† M-am uitat, din curiozitate, la filme pornografice si mi-am intinat vederea, mintea si inima.
† Nu sunt milostiv si nu am mila de oameni si de colegii mei.
† Nu mi-am facut metaniile (10-20) in fiecare zi.
†Nu am mers in fiecare Duminica la biserica. M-am lenevit uneori sa ma scol de dimineata pentru a merge la biserica.
†Cand am trecut pe langa biserica nu m-am inchinat tot timpul.
† Am jucat jocuri de noroc cu colegii.
† Am omorat insecte si pasari s i nu am avut mila de ele.
† Nu am purtat tot timpul cruciulita la gat ca sa ma fereasca Dumnezeu de rele.
† Cand m-am culcat nu mi-am facut cruce cu mana peste perna mea pe care dorm.
†Am lovit un coleg cu batul si cu piatra facandu-i o rana mare, pentru care a plans foarte mult si asta numai din cauza mea.
† Am vorbit parint ilor nerespectuos, zicandu-le „tu” si „ma”, in loc sa le zic politicos, ca un copil cuminte, „matale” sau „dumneata” ori „dumneavoastra”,
† Am gresit de multe ori dimineata cand m-am sculat: in loc sa ma spa l pe fata, sa-mi zic o rugaciune si dupa aceea sa iau anafura (paine sfint it a) si aghiazma (apa sfint it a), iar dupa aceea sa mananc, eu mai intai, din lacomie, cand m-am sculat am alergat la masa fara sa ma rog si fara sa iau acele lucruri sfint ite care imi ajuta in viata si dupa aceea mi-am adus aminte de greseala.
† Cateodata diavolul mi-a dat o lenevie si o plictiseala fiind in biserica de m-a scos afar a in timpul slujbei.
† Cu toate ca mama mi-a dat mancare de post Miercurea si Vinerea eu totusi am mancat cateodata intentionat, pe ascuns, mancare de dulce.
† Nu m-am spovedit si nu m-am impartasit la 40 de zile.
† Cand m-am impartasit, am gresit de am scuipat pe jos. Nu am stiut ca in ziua aceea pana la 12 noaptea nu ai voie sa scuipi, sa alergi, sa glume sti, sa spui vorbe urate, sa te certi, sa injuri.
† Nu am ajutat pe mama si pe tata la treaba in gospodarie din lene, sau de multe ori i-am mintit ca am de invatat sau ca sunt bolnav doar ca sa nu ma puna la treaba.
† Am fost la discoteca fara sa-mi dau seama ca acolo este casa diavolului care isi bate joc si rade de toti tinerii ce merg acolo.
† Nu am spus parintilor si i-am mintit cand am luat note rele.
† Am famat cu colegii mei.
† Am invatat pe inca un prieten sa fumeze cu mine.
† Mi-am pierdut timpul uitandu-ma la televizor la filme distructive si neinstructive.
† Fiind baiat am sarutat o fata si am imbratis at-o, lua ndu-ne dupa oamenii maturi.
† Am ras de orbi, schiopi, ologi, ciungi in loc sa-mi para rau de ei; si eu pot ajunge oricand tot ca ei.
† M-am luat dupa unii colegi si m-am i mbatat si am vomat.
Urmeaza sa spunem rugaciunea de mai jos si sa facem fagaduinta respectiva:

„Acestea toate si mai mari decat acestea am facut, pentru care ma caiesc foarte mult si marturisesc inaintea lui Dumnezeu ca voi incerca cu toata fiinta sa ma indrept si sa nu le mai fac. Iar pe Sfintia Voastra, duhovnicul meu parinte, de asemenea, va rog sa ma iertati, sa-mi dati canonul potrivit si sa va rugati Bunului Dumnezeu sa-mi ajute sa fac toate cele promise mai inainte si sa pun inceput bun mantuirii mele.”

PACATE IMPOTRIVA DUHULUI SFANT

2009-09-21T06:17:00.000-07:00

† Am avut uneori, in viata mea, momente de necredinta in Dumnezeu.
† Am socotit Biblia si alte carti sfinte religioase mincinoase.
† Am interpretat din Biblie versete dupa mintea mea, fara sa cercetez invataturile Sfintilor Parinti.
† Am batjocorit calcand in picioare si aruncand cartile Sfinte.
† Mi-am otravit sufletul citind carti eretice.
† Am imprastiat carti eretice la diferiti oameni nestiutori, facandu-i sa pacatuiasca citindu-le.
† Mi-am intunecat mintea si m-am smintit citind carti de ocultism, magie, yoga, zen etc.
† Am practicat yoga socotindu-L pe Mantuitorul Hristos in randul zeit atilor pagane.
† Am indemnat si pe altii sa practice yoga.
† Am practicat Rugaciunea lui Iisus ca pe o mantra yogina fara a avea duhul smereniei, al umilintei si al pocaintei adevarate.
† Am injurat si am batjocorit lucrurile sfinte: biserica, crucea, icoanele, Sfintele Taine, pe Maica Domnului si Sfintii din ceruri.
† Nu le-am cinstit cum se cuvine luandu-ma dupa sectarii diavolului din zilele noastre.
† Am gandit sa pacatuiesc cat voi putea de mult, ca ma voi pocai la batranete, nestiind daca voi mai prinde batranetile.
† Am fost invidios cand am vazut faptele bune ale aproapelui meu.
† L-am urat cand am observat ca este mai destept decat mine.
† Mi-a placut tot timpul sa fiu laudat de oameni, cazand in pacatul trufiei.
† Am avut momente de intunecare cand nu mai doream sa ascult cuvinte despre credinta si despre Dumnezeu.
† Am crezut in reincarnare si am zis ca nu exista suflet, rai, iad, ingeri, viata viitoare etc.
† Am ras de preoti ca sunt inculti.
† Am pus mana inainte sau am facut alte gesturi necuviincioase si am zis ca nu-mi merge bine cand mi-a aparut un preot in cale, luandu-ma dupa aceasta invatatura jidoveasca.
† Am invatat si pe altii sa faca la fel, aflandu-ma ca un hulitor anticrestin asemenea evreilor.
† Am luptat impotriva preotilor si Bisericii Ortodoxe.
†Am parasit credint a ortodoxa si m-am dus la sectari, jidani, musulmani.
† Am discreditat si am stricat imaginea unor preoti credincios i.
† Am judecat pe preoti ca una spun si alta fac punandu-ma eu pe scaunul de judecata in locul lui Dumnezeu, fara sa-mi dau seama ce este preotia in esenta si ca preotii au si ei aceleasi legi ale firii, insa poseda mari daruri supraomenesti, depasind chiar si pe ingeri in aceasta putere simtitoare.
† M-am smintit de un preot vazandu-1 pacatuind si n-am avut acea tarie morala de a trece peste aceasta ispit a, cazand si eu direct in pacatul judecatii.
† Am zis cateodata ca atatea rele se intampla in lume si Dumnezeu nu ia masuri.
† Am injurat pe Dumnezeu.
†Am dat diavolului pe copiii mei, casa mea si animalele mele.
† Am suparat pe tata si pe mama cand eram tanar, de m-au blestemat si au murit asa, neluand dezlegare cu ei de la preot.
† Nu le-am facut parastasele si pomenile parint ilor mei care au murit in credinta ortodoxa.
† Am avut cateodata indoiala in slujba parastaselor zicand ca mortul nu mai mananca nimic, fara sa-mi dau seama ca mortii se impartasesc din dragostea pe care eu o am fata de ei, prin jertfa care le-o aduc.
† Nu am ajutat pe aproapele meu cand a avut necaz.
† Am fost la vra jitori sa-mi casatoresc copiii, crezand ca practic magia alba pentru binele casei.
† Am fost la vrajitori sa fac rau la o persoana, sa o despart de familie.
† Am facut vraji la o persoana sa nu se casatoreasca.
† Am adus ata de la mort si apa de la vrajitor in casa sa-mi mearga bine.
† Am fost la vrajitor sa-mi desfac farmecele care sunt asupra mea zicand ca: „cui pe cui se scoate”, fara sa chem puterea cea mare a lui Dumnezeu la mijloc.

PACATE STRIGATORE LA CER

2009-09-21T06:13:00.000-07:00

† Am ucis un om in viata mea cu voie (fara voie).
† Am ucis prin avort copiii pe care Dumnezeu a vrut sa mi-i dea.
† Am indemnat atatea femei (numarul lor) sa faca avort, adaugandu-mi inca atatea crime la numarul pacatelor mele.
† Am avut ocazia sa dau sfat unei femeie sa nu faca avort, ci sa nasca copilul si nu am facut-o. Prin acest sfat putea sa nasca copilul si poate ca Dumnezeu imi ierta si mie un pacat.
† Fiind casatorit(a) ne-am ferit de a face copii cazand in pacatul onaniei.
† Am facut malahie (masturbatie) inainte de casatorie si in timpul casatoriei. Fac si in prezent. Ultima data...
† Am facut sodomie si gomorie (perversitati sexuale) cu sotia mea, cu alte femei, cu rude.
† Am facut barbat cu barbat si femeie cu femeie.
† Am facut cu animalele, cand eram mic (mai mare). Am invatat si pe altul sa faca aceleasi pacate.
† Am asuprit pe saraci si vaduve.
† Nu am platit pe cel care mi-a muncit.

PACATE IMPOTRIVA CELOR ZECE PORUNCI

2009-09-21T05:50:00.000-07:00

† Am avut indoieli in privinta credintei in Sfanta Treime.
† N-am crezut ca Taina Botezului iarta pacatul stramosesc,
† Am avut indoieli in puterea Sfintelor Taine.
† Nu am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice. M-am iubit pe mine mai mult.
† Cu toate ca port nume de crestin, dupa Hristos, nu l-am cinstit si nu m-am purtat crestineste pentru a concretiza in viata mea acest mare dar de a fi crestin.
† Am parasit credinta ortodoxa intr-un anumit timp al vietii mele si m-am dus la sectari (baptisti, penticostali, martorii lui Iehova, adventisti etc.).
† Am stat o perioada la acesti sectari si m-am adapat din otrava lor spirituala.
† Nu mi-am curatat mintea si inima cu totul de impuritatile invataturilor lor, cauzandu-mi astfel la mantuirea sufletului si la mersul firesc, ascendent spre Dumnezeu.
† M-am unit o perioada de timp din viata mea cu acesti sectari s i eretici.
† Am citit cartile lor, am cantat cantecele lor etc.
† Am primit in casa mea asemenea eretici si sectari, am primit daruri de la ei.
† Interpretand Biblia gresit, dupa cum m-au invatat ei, am cazut in indoiala referitor la unele adevaruri de credinta din Biserica Ortodoxa.
† M-am casatorit cu un(o) sectar(a), cu un(o) catolic( a).
† Nestiind, eu fiind ortodox si femeia catolica , ne-am cununat la preotul ortodox, fara sa faca inainte trecerea sot iei la Ortodoxie.
† Am cununat pe cineva cu sotia (so tul) nefiind noi insine cununati, facand astfel un mare pacat.
† Am facut nunta sau botezul in post, spurcand astfel aceste mari Taine, pentru care poate vor suferi copiii nostri, din care cauza ma caiesc foarte mult si va cer canon.
† Am participat la nunta sau botez in post, nestiind ca este pacat; puteam foarte usor sa ma eschivez si sa nu ma duc trimitand banii sau darurile prin altcineva.
† Nu am dat sfat, cu toate ca puteam sa o fac, unor tineri sa nu se casatoreasca in post.
† Nu am invatat, de asemenea, niste tineri, desi puteam s-o fac foarte usor, sa nu se impreune inainte de cununia in biserica, lasandu-i sa calce in pacatul curviei.
† Ca femeie m-ara impreunat cu barbatul meu inainte de cununia religioasa la biserica. Nu am stiut ca daca o femeie face asemenea pacat al curviei inainte de cununie nu mai are voie sa imbrace haina alba de mireasa, ce simbolizeaza curatenia trupeasca si sufleteasca.
† Ca femeie am gresit cu alti barbat i inainte de casatorie, nefiind virgina si curata in momentul cununiei mele cu sotul (ca barbat de asemenea).
† Nu m-am spovedit inainte de cununia cu sotia mea, calcand astfel cu stangul in casnicie, nestiind ca Spovedania este fundamentala pentru doi tineri ce se casatoresc si ca astfel facand pasim cu dreptul in casnicie.
† Cu toate ca am stiut aceste lucruri, am facut pacate in viata continuu, deoarece nu i-am invatat, la randul meu, pe tinerii care nu le cunosc.
† Am defaimat si am ras de orbi, schiopi, ologi, ciungi etc.
† Am grait glume cu colegi s i prieteni folosind cuvinte sfinte.
† Am privit la diferite privelisti pacatoase, jocuri, rasuri.
† De rusine nu m-am inchinat tot timpul cand am trecut pe langa biserici.
† Nestiind, am facut semnul Sfintei Cruci pe covoare, pardosele, asternuturi, trotuare etc., profanand astfel acest dumnezeiesc semn.
† Mi-a fugit mintea in alta parte in timpul rugaciunii si nu m-am luptat sa o aduc inapoi.
† M-am complacut chiar, si am primit diferite ganduri si imagini spurcate in mintea si inima mea.
† Din nestiinta, am zis uneori ca toate religiile sunt bune si de la Dumnezeu lasate, nestiind ca, in esenta lor, foarte multe sunt impotriva lui Dumnezeu, Singurul Mantuitor, asa cum ne invata Biserica Ortodoxa.
† Am ajutat cu bani sau cu mainile mele, pentru bani, sa se construiasc a case de adunari ale sectarilor. Nu am stiut ca este pacat si-am bagat asemenea bani spurcati in casa mea.
† Am iubit pe oameni si cele ale oamenilor mai mult decat pe Dumnezeu.
† Am calcat poruncile lui Dumnezeu slujind poftelor pacatoase, cazand in ispitele trupului, lumii si diavolului.
† Ca femeie m-am rujat, pudrat, pensat, machiat, desfigurandu-mi astfel chipul firesc pe care mi l-a lasat Dumnezeu.
† Nu mi-am dat seama ca prin acest pacat il supar pe Dumnezeu, deoarece neplacandu-mi de frumusetea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, imi adaug eu, prin fardurile mele, o alt a frumuset e artificiala caza nd in pacatul mandriei, care la randul lui, genereaza alte pacate: al curviei, maniei, invidiei, egoismului, urii etc.
† Ca femeie am smintit multi barbati in viata mea datorita nesimtirii mele sufletesti, deoarece puteam foarte usor sa evit orice privire, orice gest, orice cuvant, orice atingere de la barbati, insa nu am facut-o. De aceea ma simt vinovata inaintea lui Dumnezeu.
† Ca femeie am purtat imbracaminte indecenta (fust a si rochie scurta, crapat a sau transparenta). Nu mi-am dat seama ca prin acest port am ispitit multi barbati si i-am facut sa pacatuiasca in mintea si in inima lor cu mine cand m-au vazut asa dezvelit (a).
† M-am purtat indecent si in familie fata de copiii mei, avand o
imbraca minte foarte sumara si poate ca i-am smintit.
† Cand eram fetita (15-16 ani) de asemenea m-am purtat indecent in familie fata de tata si fratii mei.
† Am fost la vrajitor sa fac cuiva vraji, sa-1 smintesc si sa-i fac rau.
† Am fost la vrajitor in disperare pentru a scapa din incurcatura, fa ra sa-mi dau seama ca tot ajutorul primit de la el este de la diavol, ca tot binele ce l-am avut este numai aparenta inselatoare.
† Am despartit pe cineva de sot ie(sot) prin vraji pentru a ma apropia eu de el(ea), in acest chip murdar, diavolesc si astfel am dezmembrat o familie pacatuind groaznic inaintea lui Dumnezeu.
† Nu am ascultat de parintii mei cand eram mic, provocandu-le astfel tulburare si manie; din aceast a pricina m-au blestemat.
† Am fost la nunta, am jucat si am dansat.
† Am fost la nunta si la discoteca in posturi.
† M-am jurat cu mana pe cruce si icoana drept, iar alte ori stramb.
† Am dat diavolului prin injuraturi.
† Au suferit animalele foame si sete din cauza mea.
† Am omorat diferite animale si le-am aruncat pe apa sau uscat.
† Am asuprit pe cineva cu scopul de imbogatire si i-am luat din terenul lui pe nedrept.
† Am batjocorit pe cineva.
† Am luat din terenul bisericii.
† Nu am cedat din terenul meu pentru biserica.
† Am vandut cu camata mare, luand ceva cu un pret mic si dand cu un pret mai mare (foarte mare).
† Am furat lucruri sau bani de cand eram copil de la parint ii mei, de la colegi, de la diferiti oameni.
† Am furat lucruri sau bani de la colegii de serviciu, de la
prieteni, de la serviri.
† Am pagubit pe cineva foarte tare luandu-i un obiect de mare valoare.
† Am invatat pe cineva sa fure de mic (sau mai mare).
† Am fost complice la furt cu cineva.
† Am putut sa invat pe cineva sa nu fure si nu am facut-o.
† Fiind copil am copiat la scoala pacalindu-l pe profesor, luand niste note mari pe nedrept, facand furt intelectual.
† Am mintit mult in via ta si inca nu m-am lasat de acest pacat.
† M-am mandrit ca sunt cineva.
† Nu am smerenie.
† Am spus vorbe urate.
† Am invatat pe multi in viata mea sa vorbeasca urat.
† Am smintit multa lume cu vorbe mele urate.
† M-am batut cu rudele mele (tat a, mama, frate, sora).
† Am lovit pe tata sau mama fara sa-mi dau seama ca este un pacat foarte mare si, asa cum spun Sfint ii, risc sa nu-mi putrezeasca (atunci cand voi muri) mana cu care am lovit pe parintii mei.
† Nu m-am spovedit, nu am luat dezlegare si nu am luat canon pentru acest mare pacat.
† Am lucrat Duminica si in Sarbatori cu Cruce Rosie in calendar, profanand aceste mari zile si cazand sub blestemul lui Dumnezeu, dupa porunca biblica: „Blestemat este cel ce ia ziua Domnului in desert” (adica nu o respect a).
† Am invatat si pe altii sa lucreze in zilele de sarbatoare.
† Nu am dat sfaturi suficiente (oamenilor pentru a nu lucra in zilele de sarbatoare, cu toate ca puteam si aveam posibilitate sa o fac.
† Pe copii mei nu i-am invatat acelasi lucru.
†Am ras si am batjocorit pe cei ce tineau zilele de sarbatoare.
† Am vandut vin sau tuica impreunata cu apa pentru a lua bani mai multi.
† Miercurea si Vinerea nu am, tinut post tot timpul vietii mele.
† Nu am invatat copiii mei sa tina post Miercurea si Vinerea.
† Am ras de cei ce tineau post Miercurea si Vinerea.
† Nu am t inut posturile mari de peste an: Postul Pastelul, Postul Craciunului, Postul Maicii Domnului (1-15 august) si Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
† Fiind casatorit(a), cu stiinta sau nestiinta, m-am impreunat cu sotul (sotia) profanand aceste zile de post si sarbatoare.
† Am vorbit preotii si calugarii de rau, am spus glume si bancuri pe seama lor.
† Am invatat si smintit pe altii la aceste pacate.
† Am ascultat pe la usi sau pe la ferestre ce se vorbea.
† Am promis ceva cuiva si nu mi-am implinit promisiunea.
† Am trimis sau am primit scrisori de dragoste (dupa casatorie).
† In ziua cand m-am impartasit am vomat.
† Ca femeie am intrat in biserica atunci cand am avut ciclul lunar.
† M-am impreunat cu sotul (sotia) in ziua cand m-am impartasit. Nu am tinut aceasta cur atenie trupeasca timp de 7 zile inainte si 3 dupa Sfanta impartasanie.
† Am fumat si fumez inca.
† Am invatat si pe altii sa fumeze.
† Am avut cateva momente de deznadejde in via ta mea si am
vrut sa ma sinucid.
† Mi-a fost lene sa ma inchin si sa-mi fac rugaciunea seara,
dimineata, la masa, in calatorie etc.
† Mi-a fugit mintea in alt a parte de la rugaciune.
† Am facut multe lucruri fara sa ma rog inainte de ale incepe, neglijand astfel binecuvantarea divina.
† Nu m-am rugat in toate momentele viet ii, atat la bucurii, cat si la necazuri si stramtorari.
† Ca parinte, nu i-am invatat copiii mei sa se roage tot timpul. Nu le-am fost un exemplu viu, adica sa ingenunchez si sa ma rog impreuna cu ei. De aceea sunt foarte decazuti duhovniceste.
† Am fost la adunari de sectari cu voia si fara voia mea.
† Nu am invatat suficient pe fratele, pe prietenul, pe vecinul meu sa nu se duca la sectari, de aceea ma simt vinovat.
† Am gandit uneori ca si sectarii invata bine, invata tot despre Dumnezeu si deci, nu este pacat asa de mare sa mergi la ei. Am gandit asa fara sa-mi dau seama ca ei, in realitate, sunt
hulitori ai Duhului Sfant. Daca nu crezi in cruce, in icoane, in Sfanta Treime, in Sfintele Taine, in biserica, adica in comoara crestinismului de 2000 de ani, anulezi si suspezi toata perioada aceasta de viata a crestinismului.
† Am ras, vorbit, dormit mult.
†Am ascultat, am cantat si am invatat si pe altii cantece lumesti.
† Ca femeie am purtat cercei, inele, margele, diferite zorzoane pentru asa-zisa infrumusetare, neglijand ca Dumnezeu ne-a dat fiecaruia frumusetea naturala pe care trebuie sa o pastram.
† Am cheltuit multi bani pentru bijuterii. Cu acesti bani puteam sa fac mult bine oamenilor dandu-mi de pomana din aceasta viata si strangandu-mi comoara in ceruri, care este vesnic a.
† Am jucat carti de noroc si la diferite jocuri electronice de noroc.
† Am invatat si pe altii sa joace asemenea jocuri de noroc diavolesti si sa-si cheltuie banii munciti cu sudoare.
† Am citit carti, ziare, reviste pornografice si de sexualitate, smintindu-ma, intunecandu-mi mintea si producandu-mi singur aprinderea si pornirea spre desfranare.
† Am dat si la altii asemenea spurcaciuni, producandu-le si lor pornirea spre pacat.
† M-am uitat la televizor la filme pornografice si de sexualitate spurcandu-mi mintea, inima si trupul cu acele imagini pe care mi le-a intiparit diavolul in mintea mea, cu voia mea.
† Ca parinte nu am dat educatie copiilor de a se feri de pornografii pentru a-si pastra cugetul, mintea si inima curate.
† Am vandut sau am dat gratuit (in loc sa le ard) reviste, poze sau casete pornografice, producand astfel mult rau oamenilor.
† Am ajutat sa se tipareasca reviste si poze pornografice inmultind astfel raul si lucrarea diavoleasca.
† Am avut ocazia de a opri aceasta proliferare pornografica, ucigatoare de suflete si nociva, insa nu am facut-o.
† Avand funct ie publica mare m-am facut vinovat de acest pacat mai sus amintit, put and foarte usor a-1 evita, insa nu am facut-o.
† Am luat anafura (paine sfintita) si aghiazma (apa sfinita) pe mancate, din greseala.
† In necazurile mele grele din viata am ocarat, blestemat sau injurat pe Dumnezeu, ca unul fara de minte ce eram.
† Am scuipat pe cineva la manie, l-am lovit, l-am imbrancit.
† Am primit un canon de la un preot cand m-am spovedit, insa nu l-am respectat.
† Am fugit de a un preot la altul pentru comoditate si pentru a nu-mi da canoane.
† Fara sa stiu sau cu stiinta am mancat sau baut lucruri necurate (in care cazusera un soarece, o pisica).
† Ca profesor sau invatator, in perioada comunista, am invatat copiii sa nu creada in Dumnezeu si am luptat cu inversunare impotriva credintei si impotriva lui Dumnezeu.
Astfel am intunecat generatii de copii si nu m-am cait inca de acest mare pacat si n-am facut canon pentru iertare.
† Ca medic nu mi-am pus toata silint a pentru pacienti si unii chiar au murit din cauza neglijentei mele, facandu-ma astfel vinovat de moartea lor.
† Am ucis copii prin avort fara mila.
† Ca femeie am folosit prezervative, pastile anticonceptionale sau sterilet pentru a nu ramane gravida.
† Am invatat si alte femei sa faca la fel.
† Nu am vrut sa fac copii multi, ci mi-am programat numai unul sau doi, restul i-am aruncat fara mila la canal prin avort. Nu mi-am dat seama ca sufletele acelor copii sunt vii si plang inaintea lui
Dumnezeu cerand razbunarea sangelui varsat de mama. Acei copii avortati vor fi primii mei acuzatori cand voi muri, iar acei copii nascuti vor fi primii si adevaratii mei aparatori s i avocati inaintea lui Dumnezeu.
† Am invatat si alte femei sa faca avort, facandu-ma astfel partasa la pacatele lor.
† Am avut ocazia sa invat o femeie sa nu faca avort si sa nasca copilul, facandu-ma si eu partasa la nasterea acelei fiinte umane, insa nu am facut-o.
† Am facut injectie si am dat diferite retete la femeia pentru a nu face copii.
† Ca barbat am interzis femeii mele de a mai na ste copii, facandu-ma si eu partas direct la aceasta crima premeditata si pentru care voi fi acuzat la Judecata de acel suflet nevinovat.
† Ca femeie am intrat in biserica cu capul descoperit, atragand astfel atentia barbatilor asupra mea si smintindu-i.
† Ca femeie am intrat in t inuta indecenta in biserica smintind barbatii care m-au privit si facandu-i sa pacatuiasca in inima lor cu mine, chiar in Casa Domnului cazand astfel in acest groaznic pacat.
† Ca femeie, cand eram mai tanara, am gresit cu barbatul in perioada lunara si nu am respectat de asemenea 40 de zile dupa ce am
nascut.
† Am cazut in pacatul curviei inainte de casatorie cu alte persoane.
† Am cazut in pacatul precurviei cu alte persoane dupa ce m-am casatorit stricand astfel fidelitatea conjugala si intina ndu-mi patul casniciei.
† Am cazut in pacatul precurviei pacatuind cu rudele mele (nasa, cumnata, verisoara, matusa etc.), spurcandu-mi astfel neamul meu.
† Am visat ca am facut pacate cu cineva si cand m-am trezit eram exact ca si cum as fi facut pacatul.
† Cand m-am mai spovedit, mi-a fost rusine sa spun un pacat si m-a dezlegat preotul fara sa spun acel pacat.
† M-am impartasit fara sa spun toate pacatele mele, crezand ca preotul trebuie sa intrebe de pacate, nu eu sa mi le spun singur.
† Am trecut cu vederea greselile copiilor mei si nu i-am batut la timpul potrivit.
† Am plecat din biserica inainte de a se termina slujba.
† Am lovit parintii mei si alte rude.
† Mi-a murit un copil nebotezat.
† Nu am s tiut ca atunci cand copilul este mic, imediat dupa nastere, daca are ceva malformat ii sau diferite deficiente ori boli si nu este sigur ca mai traies te, poate sa-1 boteze oricine, chiar si o femeie.
Il introduce intr-un vas cu apa de trei ori s i zice: „Se boteaza robul lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui, Amin, ai Fiului, Amin, si al Sfantului Duh, Amin”. Daca moare, este botezat in numele Sfintei Treimi. Daca mai traieste, preotul continua acest botez.
† Astfel mi-a murit un copil la spital imediat dupa nastere.
† Am parat pe cineva si din para i s-a intamplat ceva rau.
†Am luat bani cu imprumut si nu i-am dat inca inapoi.
† Am ras de orbi, schiopi, muscati, ciungi, ologi etc.
† Am adus daruri la biserica avand ura pe cineva.
† Nu am ascultat sfaturile duhovnicului si am facut tot ce am
vrut eu.
† M-am crezut mai intelept decat duhovnicul meu si cu toate ca i-am promis ca-l ascult, din cauza mandriei mele nu, l-am ascultat.
† Cand am mers la Spovedanie in loc sa-mi spun pacatele mele am inceput sa spovedesc pe altii si sa-i acuz pe altii. Nu mi-am dat seama si datorita mandriei mele, in loc sa ies eliberat de la Spovedanie mi-am mai adaugat si alte pacate, cele de judecata asupra aproapelui meu.
† Nu am s tiut si nu stiu inca sa ma spovedesc cum trebuie. In loc sa fiu la obiect cu explicarea pacatului, fac multe introduceri, parafrazari si divagatii inaintea duhovnicului in Scaunul de Spovedanie si astfel il plictisesc pe duhovnic.
† Dupa ce m-am impartasit nu am stiut ca nu este voie sa scuip pana dupa ora 12 noaptea in ziua respectiva si am scuipat imediat dupa amiaza.
† Dupa ce m-am impartasit, datorit a bolii pe care o am sau din cauza ispitei diavolesti, am vomitat in WC fara sa-mi dau seama ca este un pacat foarte grav si strigator la cer. Nu am stiut ca atunci cand se int ampla un asemenea caz este indicat a vomita intr-un prosop sau intr-un vas curat si dupa aceea, acel prosop sau vas se ingroapa intr-o gradina foarte adanc, la un loc curat,sa nu se profaneze Sfanta Impartasanie.
† Mi-am zis (iresponsabil): sa orbesc, sa mor, sa innebunesc, sa ma trazneasca Dumnezeu, sa ma apuce boala lui Calache etc. Tot asa, am zis la copiii mei si la prieteni, fara sa-mi dau seama, ca aceste cuvinte imi pot cauza mie si celor carora le zic.
† Am lucrat la casa mea Duminica si am ajutat la prieteni, de asemenea, sa lucreze Duminica, fara sa-mi dau seama ca am bagat singur blestemul lui Dumnezeu in acea casa si ca nu va fi bine toat a
viata cu acea casa, aducand numai necazuri, boli, certuri in familie, fara sa ne dam seama de unde si din ce cauza vin.
† Am lucrat la camp, de asemenea Duminica si in Sarbatorile cu Cruce Rosie, dupa care mi s-au intamplat, putin mai tarziu, necazuri cu animalele (unele au murit, altele s-au imbolnavit), fara sa stiu pe moment din ce cauza,
† Nu mi-am educat copiii sa respecte Duminica si sarbatorile, producandu-le mult rau in viata lor, prin aceasta imprudenta a mea.
† Nu am mers in fiecare Duminic a la biserica, justifica ndu-ma uneori ca pot sta acasa sa ascult slujba la radio sau televizor. Sau uneori socotind ca pot sa ma rog si singur, far a sa constientizez
marea Taina a Sfintei Liturghii, la care participa insusi Mantuitorul Iisus Hristos in chip invizibil cu Sfintii ingeri.
† Ca barbat, am intrat in biserica cand am avut scurgere noaptea si fara sa fac 50 de metanii mari.
† M-am pus la masa si m-am sculat de la masa fara sa fac rugaciune.
† Ca parinte, am invatat copiii sa fure de la oameni si chiar am furat impreuna cu ei.
† Am invatat copiii, si i-am incurajat sa faca desfranare cu alte persoane, fara sa realizez acest enorm pacat.
† Am dorit parint ilor si chiar prietenilor mei boala, necazuri, tulburari si moarte.
† Am crezut in visuri si am colectionat o multime de carti oculte cu privire la vise fara sa-mi dau seama ce otrava si pericol mi s-a bagat in casa prin acele lucruri diavolesti.
† Ca barbat casatorit nu mi-am iubit sotia cum trebuie, lasand-o de foarte multe ori sa duca singura greutatile casei.

Urmeaza sa spunem rugaciunea de mai jos si sa facem fagaduinta respectiva:
„Acestea toate si mai mari decat acestea am facut, pentru care ma caiesc foarte mult si marturisesc inaintea lui Dumnezeu ca voi incerca cu toata fiinta sa ma indrept si sa nu le mai fac. Iar pe Sfintia Voastra, duhovnicul meu parinte, de asemenea, va rog sa ma iertati, sa-mi dati canonul potrivit si sa va rugati Bunului Dumnezeu sa-mi ajute sa fac toate cele promise mai inainte si sa pun inceput bun mantuirii mele

CELE SAPTE PACATE DE MOARTE

2009-09-21T05:43:00.000-07:00

1. Mandria (trufia)
2. Iubirea de argint si zgarcenia
3. Desfranarea
4. Zavistia (ura, invidia, viclenia, perfidia)
5. Lacomia (neinfr anarea)
6. M ania (supararea, tinerea de minte a raului)
7. Lenea (trandavia)

PACATE IMPOTRIVA MILOSTENIEI SUFLETESTI
† N-am indemnat pe pacatos sa paraseasca pacatul si sa petreaca o viata mai buna: crestineasca, duhovniceasca, bineplacuta lui Dumnezeu.
† N-am invatat pe cel neinvatat si nepriceput, cu toate ca stiam si imi era foarte usor.
† N-am sfatuit bine pe cel ce are trebuinta de sfat.
† Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru aproapele meu. Nu l-am compatimit.
† N-am mangaiat pe cel intristat. N-am suferit ocarile cu rabdare.
† N-am iertat greselile celor care mi-au gresit.

PACATE IMPOTRIVA MILOSTENIEI TRUPESTI

2009-09-21T05:41:00.001-07:00

† N-am dat de mancare celui fla mand.
† N-am adapat pe cel insetat.
† N-am imbracat pe cel gol.
† N-am mers sa cercetez pe cei din inchisoare.
† N-am cercetat pe cei bolnavi.
† N-am primit pe cel strain in casa mea.
† N-am ingropat pe cei morti.

CELE ZECE PORUNCI DUMNEZEIESTI
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau; sa nu ai alti dumnezei afara de mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si cinsteste-o.
5. Cinsteste pe tat al tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si sa traiesti pe pamant multi ani.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fi desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10.Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

CELE NOUA PORUNCI BISERICESTI

2009-09-21T05:39:00.000-07:00

1. Sa ascult am cu evlavie Sfanta Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare.
2. Sa tinem toate posturile de peste an.
3. Sa cinstim fetele bisericesti.
4. Sa ne spovedim si sa ne cuminica m in fiecare din cele patru posturi mari de peste an ori, daca in fiecare post nu putem, cel putin o data pe an, in Postul Pastilor.
5. Sa ne rugam pentru cei ce stau in fruntea tarii.
6. Sa tinem posturile pe care le-ar orandui episcopul sau mitropolitul locului in vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.
7. Sa nu citim carti eretice sau de-ale sectarilor.
8. Sa nu instrainam, nici sa folosim spre scopuri straine, lucrurile bisericesti sau averea Bisericii.
9. Sa nu facem nunti si ospete sau alte petreceri in timpul posturilor.

PACATELE CELE MAI GRELE, CELE IMPOTRIVA DUHULUI SFANT

2009-09-21T05:28:00.000-07:00

1. Necredinta sau nepasarea fata de Dumnezeu, Cel in Treime marit.
2. Ura impotriva lui Dumnezeu.
3. Deznadejdea in marea milostivire a lui Dumnezeu si in purtarea de grija fata de noi sau prea marea incredere in autobunatatea lui Dumnezeu, incredere care te face sa savarsesti fara contenire pacate, socotind ca Dumnezeu te va ierta chiar daca nu te indrepti.

PACATE STRIGATOARE LA CER
1. Uciderea (si uciderea de prunci, adica avortul)
2. Pacatele asemenea celor facute de cei din Sodoma si
Gomora (perversitati sexuale).
3. Oprirea platii lucratorului
4. Asuprirea vaduvelor si orfanilor
5. Batjocorirea si asuprirea parintilor, cei care ne-au
nascut si crescut

PACATELE DE CAPETENIE
1. Ma ndria
2. Desfranarea
3. Iubirea de argint (de avutii)
4. Lacomia
5. Invidia
6. M ania
7. Lenea

FAPTELE MILOSTENIEI TRUPESTI
1. A satura pe cel flamand
2. A da de baut celui insetat
3. A imbraca pe cel gol
4. A primi in casa pe cel strain
5. A cerceta pe cel bolnav
6. A cerceta pe cel din temnita
7. A ingropa pe cel mort

FAPTELE MILOSTENIEI SUFLETESTI
1. A indrepta pe cel ce greseste
2. A invata pe cel nestiutor
3. A da sfat bun celui ce sta la indoiala
4. A ne ruga pentru aproapele
5. A mangaia pe cei intristati
6. A suferi cu rabdare asuprirea si a intari si pe altii la rabdare cand sunt asupriti
7. A ierta pe cei ce ne-au gresit

CE TREBUIE SA FACEM INAINTE DE A MERGE LA SPOVEDANIE?

2009-09-21T01:54:00.000-07:00

In momentul cand ne-am decis sa mergem la Sfanta Spovedanie, tinem post vreme de 4-5 zile. In aceste zile ne facem un examen al constiintei, folosindu-ne de ghidul cu pacate din aceasta carte. Notam pe o hartie pacatele pe care le-am savarsit. Seara, inaintea zilei de spovedanie, sa facem cat mai multe metanii la Mantuitorul Iisus Hristos, la Maica Domnului, la sfintii ocrotitori ai no stri si la ingerul pazitor la vietii noastre. Rugaciunile inainte de Sfanta Spovedanie le citim seara, dimineata cand ne sculam, inainte de a merge la biserica pentru spovedanie sau le putem citi chiar in biserica . Ajungand la biseric a, cumpara m cateva lumanari, le aprindem, dupa aceea mergem si ne inchinam, mai int ai la Icoanele cele Imparatesti, apoi la celelalte icoane, cu mult a atentie, pentru a nu-i tulbura pe cei din biserica. Sa umblam cu multa smerenie si evlavie prin biseric a, de parca nu ne-ar observa nimeni. Sa nu mergem aleea dinaintea Sfantului Altar. Dupa ce ne-am inchinat linistit si cat mai discret, luam aceasta carte (sau oricare alta) si citim in genunchi, intr-un colt al bisericii, Rugaciunile dinainte de Sfanta Spovedanie. Daca cumva a inceput slujba in biseric a, trebuie sa avem multa grija sa nu atragem atentia nimanui. Daca biserica este aglomerata, nu trebuie sa ne mai inghesuim pentru a ajunge in fata, ci sa ne multumim doar cu inchinarea la Sfintele Icoane din spatele bisericii. Dupa ce am citit rugaciunile dinainte de spovedanie, mergem la preotul duhovnic si ne spovedim. Pentru o spovedanie buna, sa fim atenti sa nu ne ingramadim cu toata lumea in ultima saptamana de post, ci sa o facem mai inainte, cand nu este parintele aglomerat. Dupa ce ne-am spovedit, mergem linistiti intr-un colt al bisericii si citim rugaciunile de dupa spovedanie. Sau, daca nu avem timp, le citim acasa. Sa fim foarte atenti si, la randul nostru, sa-i invatam pe cei nestiutori referitor la comportamentul in biserica . Cand intram in biserica, sa incercam pe cat posibil sa alungam toate gandurile necurate din mintea noastra, sa nu atragem atentia nimanui, sa nu tulburam pe nimeni prin comportamentul sau portul nostru, ci sa fim ca o umbra. Sa nu facem fariseism in biserica, adica sa nu ne fortam sa intram in fata, sa nu imbrancim oamenii, sa nu vorbim sau sa intrebam cu voce tare, sa nu facem metanii mari sau inchinaciuni mari, asa incat sa aratam oamenilor din jur ce credinta avem noi s i ce grozavi suntem noi. De facem asemenea lucruri, ne pierdem toata plata si ne osandim singuri.

RUGACIUNI INAINTE DE SPOVEDANIE

2009-09-21T01:50:00.000-07:00

Psalmul 6 (un psalm al lui David)

Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi. Miluieste-ma, Doamne, ca sunt neputincios vindeca-ma, Doamne, ca s-au desfacut oasele mele si sufletul meu s-a spaimantat foarte si Tu, Doamne, pana cand? Intoarce-te, Doamne, izbaveste sufletul meu, mantuieste-ma pentru Mila Ta. Ca nu este in moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine se va marturisi Tie. Ostenit-am in suspinul meu, spala-voi in toate noptile patul meu, cu lacrimile mele voi uda asternutul meu. Tulburatu-s-a de necaz si ochiul meu, invechitum-am intre toti vrajmasii mei. Departati-va de ta mine toti cei ce lucrati faradelege, ca a auzit Domnul glasul plangerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugaciunea mea. Sa se rusineze si sa se spaimanteze toti vrajmasii mei sa se i ntoarca si sa se rusineze foarte degraba.

Psalmul 129 (un psalm al lui David)
Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale luand aminte spre glasul rugaciunii mele, De te vei uita la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Ca la Tine este milostivirea, Pentru numele Tau Te-am asteptat, Doamne, asteptat-a sufletul meu spre cuvantul Tau, nadajduit-a sufletul meu spre Domnul, din straja diminetii pana in noapte, din straja diminetii sa nadajduiasca Israel spre Domnul, Ca la Domnul este mila si multa mantuire la el, si El va izbavi pe Israel de toate faradelegile lui.

RUGACIUNE DE UMILINTA CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

2009-09-21T01:47:00.000-07:00

Pacatuit-am si n-am facut dreptate inaintea Ta, Prea Bunule Stapane, calcat-am poruncile Tale cele mantuitoare si juruintele noastre cele sfintite, pe care le-am facut la Sf. Botez. Numele de crestin il purtam noi nevrednicii, iar mainile noastre au fost nevoitoare spre toata lacomia. Picioarele grabnice si cu cutezare spre toata alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugaciuni si al cuvintelor, am facut-o organ a toata vorba nebuneasca. Ochii nostri si toate simtirile noastre, peste masura le-am umplut de pacate si de toata necuratia. De aceea Prea Bunule Stapane, multa iubirea Ta de oameni am intors-o spre manie noi nevrednicii Multimea facerilor Tale de bine am prefacut-o nebuneste spre chinuri, insa nu cu iutimea Ta sa ne certi pe noi, Doamne. Tie Unuia am gresit, dar Tie Unuia ne inchinam si cu inima umilit a ne rugam: „Slabeste, lasa, iarta iubitorule de oameni, Stapane. Biruiasca multimea indurarilor Tale adunarea cea vicleana a pacatelor noastre, Adancul bunatatilor Tale cel nemasurat sa acopere marea cea amara a rautatilor noastre! Adevarat Preabunule Iisuse, ne rugam Tie, daruieste iertare pacatelor noastre, buna asezare mintii, sanatate trupului, pace in zilele noastre, aerului buna liniste, pamantului buna rodire, credintei celei dreptmaritoare crestere, unire si pace Sfintelor Tale Biserici, surpare eresurilor, stricare sfaturilor celor necurate si toate lucrurile cele de folos ni le daruieste dupa neschimbatele Tale indurari. Cel ce nu voiesti moartea pacatosului, daruieste noua timp de pocainta, ca si de chinurile cele vesnice care vor sa vie sa ne mantuim cu Darul si cu iubirea de oameni a Preacuratului Tau Parinte, cu Care Impreuna esti binecuvantat, cu Prea Sfantul, Bunul si de viata Facatorul Duhul Tau, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNE PENTRU RECUNOASTEREA TICALOSIILOR NOASTRE

2009-09-21T01:43:00.000-07:00

Doamne Dumnezeul nostru, Cel Bogat in mila si necuprins in indurari, Care Singur din fire esti fara de pacat, si pentru noi fara de pacat Te-ai facut om, asculta in ceasul acesta, aceasta dureroasa a mea rugaciune, ca sarac si lipsit sunt eu de fapte bune si inima mea s-a tulburat in mine! Tu Doamne, Inaltule Imparat al cerului si al pamantului, stii ca toata tineretea mea am cheltuit-o in pacate si umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat pe diavolul, tavalindu-ma intotdeauna in noroiul poftelor. Intunecandu-mi-se gandul din copilarie si pana acum, niciodata n-am voit sa fac voia Ta cea Sfanta; ci cu totul robindu-ma de poftele care ma inconjoara, m-am facut de ras si de batjocura dracilor, nicidecum in minte venindu-mi ca nesuferita este urgia ingrozirii Tale asupra pacatosilor si gatita fiind gheena focului. Din aceasta pricina, cazand in deznadajduire, nicidecum venind in simtire de intoarcere, m-am facut pustiu si gol de dragostea cea de la Tine. Ca ce fel de pacat n-am facut? Ce lucru dracesc n-am lucrat? Ce fapta grozava si inversunata n-am savarsit cu covarsire si cu sarguinta. Mintea cu totul mi-am intinat prin cugete trupesii; trupul l-am spurcat prin amestecari; duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea spre pacat. Toate madularele ticalosului meu trup le-am pornit a lucra si a sluji la pacate. Cine dar nu ma va plange pe mine ticalosul? Cine nu ma va tangui pe mine osanditul? Pentru ca eu singur, Stapane, am intaratat mania Ta, eu singur am atatat urgia Ta asupra mea, eu singur am facut rautate inaintea Ta, intrecand si covarsind pe toti pacatosii cei din veac, pacatuind fara de asemanare si fara de iertare. Insa de vreme ce esti mult milostiv si mult milosard, Iubitorule de oameni, si astep ti intoarcerea oamenilor, iata si eu ma arunc pe sine-mi inaintea infricosatului si nesuferitului Tau Divan si ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, din adancul sufletului strig Tie: Milostiveste-Te Doamne, iarta-ma, indura-Te, ajuta neputintei mele, pleaca-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele sa nu te treci cu vederea. Primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind intoarce-ma si intorcandu-ma imbratiseaza-ma si ma iarta, caci ma rog. Pentru ca n-ai pus pocainta dreptilor, n-ai pus iertare celor ce nu gresesc, ci ai pus pocainta asupra mea, a pacatosului, in acela cu care spre intaratarea Ta am lucrat. Gol si descoperit stau inaintea Ta cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa vad inaltimea cerului fiind impilat de greutatea pacatelor mele. Deci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare ca, cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire, sa merg la lumea cea de acolo, laudand si binecuvantand totdeauna prea Sfant Numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin

RUGACIUNE UMILITA PENTRU RECUNOASTEREA PACATELOR

2009-09-21T01:37:00.000-07:00

Doamne mult milostive, Dumnezeule Prea Sfinte, Care iubesti numai binele si urasti tot raul, rogu-Te nu Te uita ta multimea pacatelor mele, ci priveste la mine fiul cel risipitor, la oaia cea ratacita care imi recunosc vina mea si vin ta Tine mahnit cu inima, zdrobit si rusinat, cerand iertare. Doamne faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Sunt greu tulburat, zdruncinat si nemangaiat. N-am liniste, n-am odihna in sufletul meu, vazand ca m-am pus cu trup si suflet in slujba diavolului. Cunosc ca prin multele si feluritele pacate, pe Tine Parintele si Dumnezeul meu Cel prea bun, Te-am jignit, mahnit, amarat si Te-am maniat foarte mult. Pacatele mele apasa cumplit asupra mea, intocmai ca o piatra foarte grea si rau ma chinuiesc. Ce voi face? Scula-ma-voi si ma voi duce la Tatal meu si din adancul inimii pacatosite, voi zice, ca si fiul cel ratacit: „Tatal Am gresit la cer si inaintea Ta..”. Aceasta voiesc sa o fac chiar acum. Pentru aceasta cu cainta ma rog Tie, iarta-ma pe mine pacatosul. Doamne, eu nu mai cutezam sa mai vin la Tine in starea aceasta pacatoasa in care ma aflu, daca nu m-as fi intarit de
cuvintele milostivirii Tale; „Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi... Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci doresc sa se intoarca de la calea lui cea rea si sa fie viu!” (Mt. 11, 28: Iez. 18, 23, 32). Cuvintele acestea ma incurajeaza foarte mult a veni inaintea Preotului Duhovnic si a-mi marturisi toate pacatele acestui minunat imputernicit al Tau, care sta vazut in Scaunul Sfintei Spovedanii in locul Tau, Dumnezeul meu, Care stai nevazut acolo de fata siprimesti marturisirea cea adevarata pe care o facem noi pacatosii. Rogu-te, Doamne, lumineaza-mi mintea si buzele mele sa spun numai adevarul si sa-mi marturisesc toate pacatele mele. Nu ma lasa Doamne ca din vreo frica sau rusine sa ascund vreun pacat si sa-l las nemarturisit, ci lumineaza-ma Doamne, ajuta-ma sa-mi reamintesc si sa-mi marturisesc toate pacatele mele mari si mici, cu toata umilinta, zdrobirea inimii si cainta inaintea Preotului Duhovnic si a Ta, cu hotararea de a le parasi desavarsit si a face roade vrednice de pocainta (Ioan 8,11; 5,14; Mt. 3, 8-10; 2 Col. 5, 27), ca astfel sa fiu iertat ca si multimea Magdalenelor, Satnarinencelor, Zacheilor, talharilor si a altor pacatosi pocaiti dupa dreptarul dreptei credinte crestinesti, care acum se veselesc in Raiul desfatarilor, indulcind-se pururea de nemarginita frumusete a fetei Dumnezeirii Tale. Astazi vreau a face o marturisire cat mai amanuntita, mai buna, mai desavarsita, asa ca si cand ar fi din ceasul despartirii sufletului meu de trup. Ajuta-mi Doamne sa fac aceasta adevarata marturisire cat mai amanuntita, mai buna, mai desavarsita, asa
ca si cand ar fi cea din ceasul despartirii sufletului meu de trup. Ajuta-mi Doamne sa fac aceasta adevarata marturisire, pentru ca eu nu cunosc, ci numai Tu singur, daca voi mai avea vreme si prilej sa ma marturisesc vreodata, ori cu aceasta marturisire voi merge inaintea, Ta, Prea Drepte Judecatoriile. Doamne Dumnezeule, astazi doresc din toata inima a ma intoarce la Tine pentru a ma curati de toate pacatele, Parintele meu Cel prea bun, pe Care Te-am jignit si mahnit, si a ma mantui de tot pacatul. Puterile mele cele slabe inca nu sunt in stare a ma ajuta pentru a face aceasta. Deci, rogu-ma Tie Dumnezeule, Parintele milostivirilor, ajuta-ma a face si a desavarsi aceasta curatire de pacate. Rogu-te, Doamne, fie-ti mila de mine si iarta-ma. Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul si Dumnezeul meu, Tu ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu (1 Tim. 1, 15). Ajuta-ma Doamne, Care ai venit sa chemi nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta; cheama-ma si pe mine pacatosul. Ajuta-ma a alerga ta Tine, Izvorul vietii si Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primeste-ma pe mine pacatosul care ma aduc in genunchi inaintea Crucii Tale, la milostivnicul Scaun al judecatii Tale de aici de pe pamant, la Sf. Spovedanie. Pentru minunata Ta intrupare, activitate Mesianica, Patima, crucificare si Moarte pe Cruce pentru mantuirea noastra si pentru preamarita Ta inviere, rogu-te pe Tine, Care ai iertat pe vrajmasii Tai rastignitori, iarta-mi si mie toate pacatele mele. Dumnezeule, Duhule Sfinte, Mangaietorule, Vistierul bunatatilor, inzestratorule al nostru cu toate bogatele Tale Daruri si Datatorule de viata, vino si la mine pacatosul, curateste-ma cu Darurile Tale cete bogate, intareste-ma in tot binele si ajuta-ma sa ma mantuiesc si sa redobandesc fericirea in Imparatia Ta cea Cereasca, incepand de aici de pe pamant. Dumnezeule Cel Preamarit in Sfanta Treime, cea de o fiinta si nedespartita, Parinte si Duhule Sfinte, ajuta-ma sa ma curatesc de toate pacatele la Scaunul Judecatoresc si milostivnic al Sfintei Spovedanii de aici de pe pamant, si sa-ti slujesc tie totdeauna cu trup si suflet, ca Tie se cuvine, Doamne, toata Slava, cinstea si inchinaciunea Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

LA SCAUNUL SFINTEI SPOVEDANII

2009-09-21T00:48:00.000-07:00

Dupa ce ne-am socotit, cunoscut si insemnat bine toate pacatele si ne-am rugat lui Dumnezeu, apoi mergem la Duhovnic, cu umilinta, cu frica si cu evlavie adanca, asa ca si cum ne-am duce in fata judecatii lui Dumnezeu, stiind ca Scaunul Sfant al Spovedaniei e Scaunul milostivnic al judecatii lui Dumnezeu aici pe pamant, unde ne curatim de pacate si ne inaripam pentru zborul la cer, in imparatia lui Dumnezeu. Ajungand la acest Scaun de milostivnica judecata Dumnezeiasca, ingenunchem cu smerenie si zicem: „Binecuvanteaza-ma Parinte Duhovnicesc ca sa-mi pot marturisi toate pacatele!”. Apoi continuam asa: „Eu pacatosul (N.N.), ma marturisesc lui Dumnezeu si sfintiei voastre duhovnicescul meu Parinte, ca de la spovedania mea cea mai de pe urma, am gresit de multe ori. Ma aflu vinovat cu urmatoarele pacate: (aici ne marturisim toate pacatele scrise pe hartie si invatate pe de rost, cele nemarturisite la ultima spovedanie si toate cate le-am mai facut de atunci pana in prezent)”. Dupa marturisirea tuturor pacatelor, incheiem astfel: „Pentru toate aceste pacate, ca si pentru acelea de care nu-mi mai aduc aminte, ma caiesc, imi pare foarte rau si ma hotarasc din toata inima a nu le mai face, si ma rog a-mi da canon, dezlegare si iertare”.

RUGACIUNE DUPA SFANTA SPOVEDANIE

2009-09-21T00:45:00.000-07:00

Psalmul 102 (un psalm al lui David)
Binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul si toate cete dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui. Binecuvanteaza, suflete al meu, pe domnul si nu uita toate binefacerile Lui. Pe cel ce curateste toate faradelegile tale, pe Cei ce vindeca, toate bolile tale, pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta, pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari, pe Cel ce umple de bunatati dorirea ta: innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face strambatate. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Indurat si milostiv este Domnul, indelung-rabdator si mult-milostiv. Nu pana in sfarsit se va iuti, nici in veac se va mania, Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa f aradelegile noastre a rasplatit noua, ci cat este de departe cerul de pamant, atat este mare mila Lui, spre ui ce se tem de El. Pe cat sunt de departe, rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El. Ca El a cunoscut zidirea noastra, adusu-si-a aminte ca tarana suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau. Iar mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul, si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc legamantul Lui, si-si aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit scaunul Sau si imparatia Lui peste toti stapaneste. Binecuvantati pe Domnul, toti ingerii Lui, cei ce tari la virtute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui. Binecuvantati pe Domnul, toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui. Binecuvantati pe Domnul, toate lucrurile Lui, in tot locul stapanirii Lui, binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 31 (un psalm al lui David: pentru pricepere)

2009-09-21T00:43:00.000-07:00

Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele, Fericit barbatul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug. Ca am tacut, imbatranit-au oasele mele, cand strigam toata ziua. Ca ziua si noaptea s-a ingreunat peste mine mana Ta, si am cazut in suferinta cand ghimpele Tau ma impungea, Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o impotriva mea. Zis-am „Marturisi-voi faradelegea mea Domnului”; si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu. Pentru aceasta se va ruga catre Tine tot cuviosul la vreme potrivita, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde, bucuria mea; izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat. Intelepti-te-voi si te voi indrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; atinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal si ca un catar, la care nueste pricepere; cu zabala si cu frau falcile lor vor strange, ca sa nu se apropie de tine. Multe sunt bataile pacatosului, iar pe cel ce nadajduieste in Domnul, mila il v-a inconjura. Veseliti-va in Domnul
si va bucurati dreptilor si v a laudati toti cei drepti la inima.

Tropare

2009-09-21T00:40:00.000-07:00

Cat va fi de temuta judecata Ta, Doamne, ingerii stand inainte, oamenii in mijloc adunandu-se, cartile deschizandu-se, faptele cercetandu-se, gandurile intrebandu-se! Ce judecata va fi mie, celui zamislit in pacate? Cine-mi va stinge vapaia, cine-mi va fi lamina intunericul de nu ma vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni? Lacrimi da-mi, Dumnezeule, ca oricand femeii celei pacatoase si ma invredniceste sa ud picioarele Tale, care m-au scos din calea ratacirii, si ca un mir de buna mireasma sa-ti aduc viata curata, agonisita mie prin pocainta, pentru ca sa aud glasul Tau cel dorit: „Credinta ta te-a mantuit, mergi in pace”. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. Neinfruntata nadejde avand in Tine, Nascatoare de Dumnezeu, ma voi mantui; folosinta ta agonisind, Preacurata, nu ma voi teme. Izgoni-voi pe vrajmasii mei si ii voi infrange. Intru neasemuitul tau acoperamant imbracandu-ma ca intr-o platosa si intru ajutorul tau cel puternic rugandu-ma, strig catre Tine, Stapana: Mantuieste-ma cu rugaciunile tale si ma scoala din intunecatul somn, spre a ta slava, ca puterea Celui ce S-a intrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

RUGACIUNEA INTAI după Spovedanie

2009-09-20T23:20:00.000-07:00

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul intelepciunii si al harului, deschide buzele mele, ale pacatosului, si ma invata cum se cuvine si pentru ce se cade sa ma rog. Ca Tu esti cel ce stii multimea cea mare a pacatelor mele. Iata, cu frica stau inaintea Ta. Indrepteaza-mi viata, Cel ce indreptezi toata zidirea cu cuvantul si cu puterea cea nespusa a intelepciunii, Cel ce esti liman celor infivorati, si arata-mi calea pe care voi merge. Da cugetelor mele duhul intelegerii. Cu duhul temerii de Tine umbreste-mi faptele si duh drept innoieste intru cele dinlauntrul ale mele cu Duh stapanitor intareste gandul meu, dintru alunecare. Pentru ca in toate zilele fiind indreptat spre cele de folos, cu Duhul Tau cel Bun, sa ma invrednicesc a implini poruncile Tale si pururea sa-mi aduc aminte de marita venirea Ta, care va cerceta faptele noastre. Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie Slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA A DOUA după Spovedanie

2009-09-20T23:17:00.000-07:00

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mult-milostive, multumescu-Ti ca, prin marturisirea catre duhovnicescul meu parinte, m-ai invrednicit pe mine, pacatosul, sa iau de la Tine iertarea pacatelor mele, ca David, cel care a zis: „Juratu-m-am si am pus sa pazesc judecatile dreptatii Tale. Fagaduiesc inaintea Ta, cu vointa intreaga a sufletului meu, ca mai bine aleg sa mor decat sa mai fac de acum inainte vreun pacat de moarte si sa amarasc cu ceva bunatatea Ta cea nemarginita. Dar de vreme ce vointa mea este neputincioasa de sine, singura si fara ajutorul Tau, ca sa raman pana la sf arsit neschimbat in aceasta hotarare, da-mi, Doamne, sa petrec cealalta vreme in pace si intru pocainta, sa dobandesc intru aceasta viata darul Tau, iar i n cealalta fericirea de veci. Pentru rugaciunile Preabinecuvantatei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!