Tropare

Cat va fi de temuta judecata Ta, Doamne, ingerii stand inainte, oamenii in mijloc adunandu-se, cartile deschizandu-se, faptele cercetandu-se, gandurile intrebandu-se! Ce judecata va fi mie, celui zamislit in pacate? Cine-mi va stinge vapaia, cine-mi va fi lamina intunericul de nu ma vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni? Lacrimi da-mi, Dumnezeule, ca oricand femeii celei pacatoase si ma invredniceste sa ud picioarele Tale, care m-au scos din calea ratacirii, si ca un mir de buna mireasma sa-ti aduc viata curata, agonisita mie prin pocainta, pentru ca sa aud glasul Tau cel dorit: „Credinta ta te-a mantuit, mergi in pace”. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin. Neinfruntata nadejde avand in Tine, Nascatoare de Dumnezeu, ma voi mantui; folosinta ta agonisind, Preacurata, nu ma voi teme. Izgoni-voi pe vrajmasii mei si ii voi infrange. Intru neasemuitul tau acoperamant imbracandu-ma ca intr-o platosa si intru ajutorul tau cel puternic rugandu-ma, strig catre Tine, Stapana: Mantuieste-ma cu rugaciunile tale si ma scoala din intunecatul somn, spre a ta slava, ca puterea Celui ce S-a intrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.