ISTORISIREA A DOUA
Intr-o alta cetate, era o femeie bogata si de foarte bun neam. Ea a facut un pacat foarte uracios si nu l-a spus la duhovnic, pentru rusinea faptei, ca sa nu-l afle si altcineva. Intr-o zi s-a intamplat ca un ieromonah, de la o manastire de departe, care mergea cu ucenicul sau sa se inchine la Sfantul Mormant din Ierusalim, a trecut pe acolo. Femeia vazandu-i in biserica la o sarbatoare mare, cand slujeau Sfanta Liturghie, si-a pus in mintea ei gandul, ca sa se spovedeasc a la el, fiindca era strain si nu o cunostea si astfel nu se putea rusina de el pentru pacatul ce-l avea pe suflet. Deci s-au dus intr-un colt al bisericii si a inceput sa-si spuna toate pacatele sale. Insa cand a vrut sa-si spuna si pacatul ei cel mai mare, pe care nu-l spusese la nici un duhovnic, i-a venit atata rusine din lucrare diavoleasca, incat a rosit si nu putea sa-l spuna. Dar ucenicul duhovnicului, om simplu si imbunatatit duhovniceste, st and deoparte in celalalt colt al bisericii, vedea in timpul Spovedaniei cum iese din gura femeii un sarpe la fiecare pacat marturisit, iar la urma a vazut un sarpe foarte mare care de trei ori a scos capul afara din gura ei, vrand sa iasa afara, insa s-a tras inapoi si n-a iesit. Dupa aceea a vazut ucenicul acela, cum si ceilalti serpi care iesisera mai inainte s-au intors inapoi s i au intrat din nou in femeie, fiindca nu a spus si celalalt pacat, care era cel mare. Deci acel mare pacat nespus, acel sarpe, a atras inapoi toate pacatele marturisite. Duhovnicul, la sfarsitul Spovedaniei, a dezlegat-o si a plecat impreuna cu ucenicul lui.
Pe drum ucenicul uimit i-a spus vedenia ce o vazuse el in timpul Spovedaniei. Atunci duhovnicul a inteles pricina vedeniei si s-a intors inapoi ca sa arate femeii vedenia si sa o indemne sa spuna si pacatul cel mare, sarpele cel mare pentru a-l scoate din ea. Ajungand la casa ei, au gasit-o moarta si plangand ei au facut rugaciune la Dumnezeu ca sa le descopere ce s-a int amplat cu sufletul ei. Si iata ca o vad pe dansa, in vedenie, sezand pe un infricosator balaur si alti doi s erpi o necajeau si o chinuiau cumplit. Atunci a zis catre dansii: „Eu sunt acea ticaloasa femeie care m-am marturisit ast azi si fiindca nu am spus un pacat pe care l-am facut, m-a dat Judecatorul sa ma omoare acest balaur si sa ma arda in focul cel vesnic, fiindca m-a asteptat atata vreme sa-l marturisesc; iar eu, nepriceputa, de rusine l-am ascuns. Si acum nu am nici o nadejde de mantuire, nenorocita de mine”. Acestea zicandu-le, s-a facut nevazuta.
(Vezi „Mantuirea pacatosilor” cap. VII)
Intr-o alta cetate, era o femeie bogata si de foarte bun neam. Ea a facut un pacat foarte uracios si nu l-a spus la duhovnic, pentru rusinea faptei, ca sa nu-l afle si altcineva. Intr-o zi s-a intamplat ca un ieromonah, de la o manastire de departe, care mergea cu ucenicul sau sa se inchine la Sfantul Mormant din Ierusalim, a trecut pe acolo. Femeia vazandu-i in biserica la o sarbatoare mare, cand slujeau Sfanta Liturghie, si-a pus in mintea ei gandul, ca sa se spovedeasc a la el, fiindca era strain si nu o cunostea si astfel nu se putea rusina de el pentru pacatul ce-l avea pe suflet. Deci s-au dus intr-un colt al bisericii si a inceput sa-si spuna toate pacatele sale. Insa cand a vrut sa-si spuna si pacatul ei cel mai mare, pe care nu-l spusese la nici un duhovnic, i-a venit atata rusine din lucrare diavoleasca, incat a rosit si nu putea sa-l spuna. Dar ucenicul duhovnicului, om simplu si imbunatatit duhovniceste, st and deoparte in celalalt colt al bisericii, vedea in timpul Spovedaniei cum iese din gura femeii un sarpe la fiecare pacat marturisit, iar la urma a vazut un sarpe foarte mare care de trei ori a scos capul afara din gura ei, vrand sa iasa afara, insa s-a tras inapoi si n-a iesit. Dupa aceea a vazut ucenicul acela, cum si ceilalti serpi care iesisera mai inainte s-au intors inapoi s i au intrat din nou in femeie, fiindca nu a spus si celalalt pacat, care era cel mare. Deci acel mare pacat nespus, acel sarpe, a atras inapoi toate pacatele marturisite. Duhovnicul, la sfarsitul Spovedaniei, a dezlegat-o si a plecat impreuna cu ucenicul lui.
Pe drum ucenicul uimit i-a spus vedenia ce o vazuse el in timpul Spovedaniei. Atunci duhovnicul a inteles pricina vedeniei si s-a intors inapoi ca sa arate femeii vedenia si sa o indemne sa spuna si pacatul cel mare, sarpele cel mare pentru a-l scoate din ea. Ajungand la casa ei, au gasit-o moarta si plangand ei au facut rugaciune la Dumnezeu ca sa le descopere ce s-a int amplat cu sufletul ei. Si iata ca o vad pe dansa, in vedenie, sezand pe un infricosator balaur si alti doi s erpi o necajeau si o chinuiau cumplit. Atunci a zis catre dansii: „Eu sunt acea ticaloasa femeie care m-am marturisit ast azi si fiindca nu am spus un pacat pe care l-am facut, m-a dat Judecatorul sa ma omoare acest balaur si sa ma arda in focul cel vesnic, fiindca m-a asteptat atata vreme sa-l marturisesc; iar eu, nepriceputa, de rusine l-am ascuns. Si acum nu am nici o nadejde de mantuire, nenorocita de mine”. Acestea zicandu-le, s-a facut nevazuta.
(Vezi „Mantuirea pacatosilor” cap. VII)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu