Pacatul mandriei nu poate fi vindecat decat de un duhovnic bun.PACATUL MANDRIEI
Mandria este primul din cele sapte pacate capitale, dupa cum smerenia este cea mai mare virtute. Insa atat de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugator este acest pacat, incat pana si marii sfinti au fost ispititi de el. Nu este om pe fata pamantului care sa nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, pana la omul cel mai in varsta, de la cel mai simplu om, pana la cel mai invatat. Pacatul mandriei este autosupra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem mandri si facem acest pacat al mandriei atunci cand: ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, cand ne laudam in fa ta oamenilor pentru ce am facut, fara sa gandim ca Dumnezeu ne-a invrednicit sa le facem, cand ne suparam pe oricine si din orice motiv, cand ne facem publicitate pentru orice fapta buna, pe care poate nici n-am facut-o, cand ignoram si radem atat pe buna dreptate, cat si pe nedrept de cineva, cand invidiem si uram pe cineva care este mai bun decat noi, cand vorbim pe cineva de rau indiferent daca este adevarat sau nu, cand ne imbracam in diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi in centrul atentiei, cand spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui pacat este virtutea smereniei. Din acest pacat se nasc toate celelalte. Toat a viata trebuie sa luptam impotriva acestui pacat si sa fim constienti ca-i putem cadea prada in orice moment al vietii. Numai intelepciunea ne poate ajuta sa discernem acest pacat, sa sesizam aparitia lui in mintea noastra. Trebuie luptat din frageda tinerete impotriva acestui mare microb, pana nu produce „boli cronice” de netamaduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.
Mandria este primul din cele sapte pacate capitale, dupa cum smerenia este cea mai mare virtute. Insa atat de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugator este acest pacat, incat pana si marii sfinti au fost ispititi de el. Nu este om pe fata pamantului care sa nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, pana la omul cel mai in varsta, de la cel mai simplu om, pana la cel mai invatat. Pacatul mandriei este autosupra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem mandri si facem acest pacat al mandriei atunci cand: ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, cand ne laudam in fa ta oamenilor pentru ce am facut, fara sa gandim ca Dumnezeu ne-a invrednicit sa le facem, cand ne suparam pe oricine si din orice motiv, cand ne facem publicitate pentru orice fapta buna, pe care poate nici n-am facut-o, cand ignoram si radem atat pe buna dreptate, cat si pe nedrept de cineva, cand invidiem si uram pe cineva care este mai bun decat noi, cand vorbim pe cineva de rau indiferent daca este adevarat sau nu, cand ne imbracam in diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi in centrul atentiei, cand spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui pacat este virtutea smereniei. Din acest pacat se nasc toate celelalte. Toat a viata trebuie sa luptam impotriva acestui pacat si sa fim constienti ca-i putem cadea prada in orice moment al vietii. Numai intelepciunea ne poate ajuta sa discernem acest pacat, sa sesizam aparitia lui in mintea noastra. Trebuie luptat din frageda tinerete impotriva acestui mare microb, pana nu produce „boli cronice” de netamaduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu